concerte

METALCAMP 2008

METALCAMP 2008
TRUPE: Alestorm, Amon Amarth, Apocalyptica, Behemoth, Carcass, Evergrey, Finntroll, Helloween, In Extremo, In Flames, Korpiklaani, Rage, Soilwork, Tankard, Wintersun

2008, 3 iulie ...o data importanta pentru iubitorii de metal din Europa. Si asta fiindca in localitatea Tolmin din Slovenia, in urmatoarele 6 zile avea sa se desfasoare cea de-a 5-a editie a festivalului Metalcamp.

 

 


Drumul cu trenul pana in Ljubljana a fost lung si oarecum obositor, fara a mai pune la socoteala si destul de multele ore petrecute prin capitala Sloveniei (foarte frumoasa de altfel) de la venirea trenului si pana la plecarea autocarului spre Tolmin, cat si cele 2 ore jumatate petrecute in autocar spre Tolmin.
Intr-un final reusesc sa ma vad ajuns in Tolmin si pornesc spre locatia de campare, destul de aproape de centrul orasului. Nu prea e timp de stat, trebuie gasita o locatie de campare mai pe la umbra, sa nu murim de cald apoi pe toata durata festivalului; treaba nu e chiar atat de simpla, avand in vedere ca locurile cele mai umbrite sunt deja ocupate; dupa vreo 45 de minute e rezolvata problema, corturile sunt prinse cat de cat stabil, se poate in sfarsit sta fara a mai avea nimic urgent de facut.
Experientele placute incep prin atitudinea binevoitoare a celor ce stau in vecinatate, care vazand cum ma chinui sa bat in pamant „cuiele” pt prinderea cortului cu o piatra mai mare, imi ofera din proprie initiativa un ciocan. Gata si cu partea aceasta, acum chiar stau si eu calm.
Incep sa fiu atent la locatie si sa ma bucur ca am decis sa vin in cele din urma. Locatia este absolut superba. Imaginati-va o vale intre munti, vegetatie pana la un anumit nivel, crestele stancoase si suficient de inalte pentru a fi periodic acoperite de nori. Spre un capat al vaii e plasata scena; ocolind-o si coborand putin apoi dai de vestitul beach-bar, plasat pe malul raului Tolminka. Daca e sa fiu corect, este de fapt confluenta a doua rauri, doar ca nu-mi amintesc numele celui de-al doilea, In orice caz, se poate face baie, apa e foarte curata, albastra ca aspect.

 


In prima zi nu au fost concerte, doar deschiderea oficiala a beach-bar-ului. Oamenii insa sunt intreprinzatori, si-au adus muzica de acasa, asa ca se poate auzi o amestecatura de muzici de prin toate partile: Alestorm, Carcass, In Extremo, Ozzy, Kataklysm, black-uri nedeslusite, etc ...
Pe langa scena a doua e zona cu merchandising, intesata cu dughene cu CD-uri, tricouri si accesorii diverse, bine aprovizionate, iar vanzatorii foarte serviabili. Am descoperit pana si o dugheana unde se vindea mied (sunt sigur ca aproape toata lumea stie despre ce e vorba, dar pt cei ce totusi nu cunosc, e vorba de vin obtinut din fermentatia mierii). In combinatie cu cornurile pentru baut ce se vindeau in alta parte, experienta de inspiratie vikinga este destul de convingatoare.
Prima zi mi-a dat impresia generala asupra organizarii. Stiind cum e in Ungaria la Sziget, pot spune ca organizarea e mai putin pusa la punct la Metalcamp (nu este de exemplu foarte clar unde se pun bratarile). Pe de alta parte exista un sentiment de libertate mai mare, iar participantii sunt extraordinari, in aer pluteste o bucurie aproape palpabila a celor ce sunt acolo.


Vineri


A doua zi incep concertele pe scena principala, de pe la 4 sau chiar mai devreme poate.
I-am remarcat pe cei de la Wintersun, mi-a placut mult cum au sunat live, animata atmosfera si sonorizarea buna.

 


Wintersun

 

Urmeaza Six Feet Under. Asteptam cu mare curiozitate, nu ii auzisem niciodata live. Cu toate astea, nu m-au impresionat. M-a bucurat sa recunosc piese care imi plac mai mult de la ei, dar nu a fost deloc usor. Nu s-au auzit prea bine, a fost un pic neclar, se cam amestecau instrumentele cu vocea. Nici comunicarea cu publicul nu prea a fost grozava, am avut impresia ca si-au facut treaba, au cantat si au plecat. Mi-a placut in mare ce am auzit de la Carcass (asta desi nu-i ascult in mod normal). Nu eram la scena, dar asta nu era un impediment daca nu voiai sa si vezi o trupa anume. Sunetul se propaga excelent in toata valea si se auzea exceptional chiar daca nu erai la scena; cateodata se auzea chiar mai clar de la distanta.

 


Six Feet Under


Headlinerii serii au fost In Flames. Mi-au placut per total, dar nu a fost exact ceea ce speram. Nu legat de prestatia lor, ci de setlist, din care se vede ca au schimbat fundamental directia de la care au pornit. Stiu ca asta se aude de mult de pe inregistrarile de studio, dar acum am vazut asta si live. S-a insistat mult pe spectacol, cu efecte pirotehnice din plin, iar majoritatea pieselor au fost in genul pe care il abordeaza de ceva vreme incoace. Cred ca a fost doar o piesa de pe Colony, in conditiile in care speram sa aud live o piesa de pe The Jester Race, albumul care a definit totusi un subgen de metal.

 


In Flames


Au venit apoi In Extremo, care au sunat bine, cu prezenta scenica reusita.

 


In Extremo

 

Pe scena a doua am auzit Catamenia, pe care ii asteptam cu mare emotie. Cu dezamagire trebuie sa spun ca aproape nu i-am recunoscut. Efectiv nu recunosteam sound-ul pe care il stiam de pe inregistrarile de studio. Au urmat Alestorm, care au sunat decent; n-a fost nici ceva extraordinar, dar nici rau. Poate ca n-am fost asa de incantat si fiindca eram foarte obosit deja. In orice caz, sound-ul mi s-a parut un pic amestecat, dar mai suparator a fost faptul ca au cantat cam putin. Publicul a cerut insistent bis, si sincer si mie mi se parea ca ar fi trebuit, dar desi erau ultima trupa, n-au putut fi induplecati (sau poate organizatorii nu au putut fi).

 


Alestorm

 


Sambata


De la Perishing Mankind nu-mi amintesc decat ca mi-au placut in mare. Sincer nu ii stiam pana la momentul respectiv ... am auzit opinii cum ca ar semana oarecum ca stil cu In Flames ... tot ce se poate, in orice caz au sunat bine, melodic, cu parti catchy.

 


Finntroll


La Finntroll a fost foarte placut, au imbinat bine piesele mai agresive cu cele vesele si catchy, lucru apreciat de public, care se manifesta in consecinta, topaind acolo unde era cazul si aplaudand din plin.
Apocalyptica au adus cel mai numeros public pe care l-am vazut la Metalcamp in fata scenei principale, n-am mai vazut spatiul respectiv atat de plin. Au cantat si compozitii proprii dar nu au omis nici cover-urile Metallica, pe care publicul canta versurile. Au fost preciati din plin, s-a cerut bis, care a fost onorat foarte frumos. O atmosfera absolut remarcabila.

 


Apocalyptica


De mai mare importanta pentru mine, sincer, a fost show-ul Iced Earth. Desi a beneficiat de mai putini participanti, a fost cu adevarat excelent. Am ramas impresionat de cat de bine au sunat live si cu cata energie au abordat concertul. Setlist-ul a fost echilibrat, cu piese mai lente exact acolo unde trebuia, pentru a reveni in forta imediat dupa. Mi s-a parut ca au cantat mult timp, desi poate si datorita atmosferei, care a fost excelenta, piesele fiind foarte bine primite. Absolut memorabil.

 


Iced Earth


Muream de nerabdare sa aud Amon Amarth, si erau destui care asteptau cu aceeasi infrigurare. Ca o remarca interesanta, nu mai era nici un tricou cu Amon Amarth de pe la pranz la una din locatiile de merchandising care mi-a parut a avea tricourile de cea mai buna calitate. In sfarsit, trupa apare pe scena. Din pacate la prima piesa nu prea s-a auzit vocea .....eh, se intampla si la case mai mari. Totusi de la a 2-a totul a fost rezolvat. De aici am numai cuvinte de lauda, un show plin de viata, cu multa comunicare cu publicul. Exemple memorabile sunt momentul cand Johan a aratat publicului cum isi toarna iar apoi bea bere dintr-un corn sau cel in care publicul (prin apelativul „you crazy vikings” ) era indemnat sa strige atat de tare incat sa auda si zeii din Valhalla. Cu toate ca nu au cantat decat vreo ora, piesele au fost bine alese, reprezentative pentru compozitiile lor reusite. N-au lipsit The Fate of Norns, An Ancient Sign of Coming Storm sau Death in Fire (ultima insotita de lumini rosii si portocalii pe scena). Totul se incheie in forta cu piesa asteptata de toata lumea, The Pursuit of Vikings, pe care publicul canta cu pasiune pentru un final memorabil.

 


Amon Amarth

 

Pe scena a doua am fost sa vad Tankard. Foarte amuzant show-ul, pe langa muzica „de betivaneala”. La un moment dat vocalul, imbracat in pantaloni scurti si intr-un tricou cam scurt, alerga in cerc pe scena; am retinut si o remarca amuzanta „People say we are a heavy metal beer drinking band. That’s not true. We are a black metal band, and the next song is about dying ..... Die with a beer in your hand ! “

 


Tankard

 


Duminica


Mi-am inceput prezenta la scena in timpul concertului Evergrey. Am ramas cu o impresie buna despre cum au sunat si cu o imagine a oamenilor de securitate din fata scenei ce stropeau cu bunavointa cu un furtun pe cei mai incalziti din publicul din fata scenei care solicitau acest lucru.

 


Evergrey


Korpiklaani au sunat foarte vesel, la modul tipic pentru ce canta ei, iar publicul i-a apreciat, pe multi vazandu-i topaind pentru a-si manfesta incantarea fata de sonoritatile foarte „happy”.

 


Korpiklaani


Pe cat de insorit a fost la Korpiklaani, pe atat de negru s-a facut cerul cand au intrat pe scena Behemoth, cu stropi de ploaie si rafale de vant. De la inceput au sunat foarte energic si plini de forta. In timpul asta, vremea nu s-a lasat mai prejos, cu ploaie din ce in ce mai puternica, pana cand la un moment dat turna de-a dreptul, cu vant puternic si furtuna, cerul negru, in timp ce publicul scanda pe riff-urile „behemotilor”. Momentul a fost cu adevarat incredibil. Parca ar fi invocat ploaia si furtuna cu puterea dezlantuita pe scena.
Din pacate au cantat doar vreo jumatate de ora; vantul foarte puternic a facut ca ploaia sa ajunga si pe scena, unde am impresia ca a ars ceva echipament. Nergal a iesit de pe scena vreun minut si ceva, dupa care a revenit continuand partea vocala, dar la finalul piesei a anuntat ca acesta a fost finalul show-ului ... „See you next year ! “.
Ploaia puternica a continuat o mare parte din dupa-amiaza si seara, iar din cauza problemelor cu echipamentul survenite in timpul show-ului Behemoth tot programul trupelor ce urmau a fost schimbat.

 


Behemoth


Totusi, dupa mult timp, in timpul serii, in timp ce ploua in continuare, incep Helloween. Si pentru ei am numai cuvinte de lauda. Au sunat exceptional (desi au fost cateva probleme cu vocea initial) si au cantat cu destula buna dispozitie, desi la un moment dat ploua foarte tare si doar foarte putini spectatori ramasesera in fata scenei, restul inghesuindu-se sub cortul amenajat pentru stat/ mancat / baut bere. Cu toate ca pe multi din public ii cam plouase, cand s-a oprit ploaia s-au adunat in fata scenei unde s-au manifestat cu destula pasiune. Helloween stiu sa faca show si o atmosfera frumoasa; au incheiat cu Future World si I Want Out, aruncand cu niste mingi in forma de dovleci in publicul care canta impreuna cu trupa.

 


Helloween


Opeth au fost mutati pe cea de-a doua scena din cauza schimbarilor de program. Din pacate fie sonorizarea, fie acustica in zona celei de-a doua scene nu era la nivelul scenei principale, astfel ca nu s-a auzit foarte clar, iar oboseala si faptul ca nu sunt asa un mare fan si-au spus cuvantul si n-am asistat decat la 3 piese. Nu stiu din pacate ce s-a intamplat pe la Skyforger si Marduk, si ei programati pe scena a doua; cand, cum sau daca au mai cantat.
Ministry au cantat pe scena principala, dar deja nu mai eram capabil sa stau in fata scenei, asa ca pana sa cad prada lui Morfeu am auzit vreo 4 piese din cort. Mi-a sunat bine si impresiile ulterioare despre show ale celor care i-au vazut au fost foarte entuziaste.

 


Opeth

 

Fenomenul Marian


Revenind insa la dupa-amiaza acestei zile, a fost momentul in care s-a manifestat fenomenul pe care nimeni din cei prezenti la festival nu cred ca il va uita foarte curand. Inceputurile lui sunt deja invaluite in mister si legenda, totusi va voi povesti varianta pe care o cunosc. Se spune ca un grup de italieni ar fi cautat pe un amic de-al lor numit Mario, strigand dupa acesta in speranta ca ii va auzi. Un grup de sarbi foarte binevoitori, se ofera sa ajute la cautari, dar prelucrand un pic numele incep sa strige „Marian”. Dar oamenii nu se incurca si striga toti deodata, din toti rarunchii „Mariaaaaaaan !!!” . Aici ceva a facut click, fiindca in 3 minute in tot camp-ul se urla „Marian!”. Individual, pe grupuri, mai prelung sau mai scurt, in orice caz, se striga „Marian” de la un capat la altul. Si nu a fost ceva trecator! In nici un caz! S-a strigat „Marian” cu pasiune toata seara, pe alei, prin corturi si chiar si la concerte si cu frecventa descrescanda restul zilelor.
Am auzit mai multe versiuni asupra originii fenomenului, care mai de care mai interesante sau mai incredibile, exista si thread pe forumul Metalcamp; unii spun ca nu ar fi primul an in care se striga, altii ca este deja un simbol al festivalului. Nu stiu daca pana acum era, dar cred ca de anul acesta a devenit.


Luni

 


Soilwork

 


A fost o zi lejera din punct de vedere muzical in ceea ce ma priveste, nu eram foarte interesat de nici o trupa. Am auzit insa Rage din departare, si spre deosebire de concertul de la noi de la Arenele Romane, acum m-au impresionat pozitiv, sunand foarte bine si clar si abordand piese care mie personal mi-au placut mai mult.
Desi am asistat si la Soilwork si partial la Morbid Angel, nu sunt fan al niciunora, asa ca mi-e greu sa fac aprecieri.

 


Morbid Angel

 

Marti


Din pacate trebuia sa ajung inapoi in Bucuresti, asa ca am plecat in prima parte a zilei, ratand show-ul Arch Enemy pe care chiar imi doream sa-i vad. Am primit insa relatari de la prieteni care ii asteptau si ei ca au sunat bine si au facut un show reusit. Nu-mi ramane decat sa-i cred si sa sper ca voi avea si eu ocazia sa-i vad in curand in forma la fel de buna.
Am avut inainte de plecare o experienta foarte placuta. Inainte insa, un pic de background ... Am cunoscut si m-am imprietenit acolo cu un grup de oameni deosebiti, deasupra umbrarului carora a fluturat pe tot parcursul festivalului steagul Romaniei. Revenind la dimineata plecarii mele, am avut placuta experienta ca dupa oprirea ploii care ne-a chinuit in prima parte a diminetii, in dreptul umbrarului cu pricina sa fie indreptat steagul putin sifonat de ploaie si sa fie pus (si din cand in cand intonat) imnul national. Asa ca am plecat incantat de oamenii pe care i-am cunoscut si de compania lor placuta.


In final nu pot spune decat ca a fost o experienta extraordinara, la unul din festivalurile de metal ce capata deja renume in Europa. Dupa cum spune si sloganul festivalului, Hell Over Paradise !

Autor: Goss
Vezi galeriile trupelor: Alestorm, Amon Amarth, Apocalyptica, Behemoth, Carcass, Evergrey, Finntroll, Helloween, In Extremo, In Flames, Korpiklaani, Rage, Soilwork, Tankard, Wintersun

Data concert:  July 03, 2008  | 17 Comentarii  | 4280 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: METALCAMP 2008

  • a cam fost acum o luna festu. cam tarziu

    1. Posted by pisic | 03 August 2008 20:27
  • LOCÁŢIE, locaţii, s.f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosinţă temporară. ♢ Taxă de locaţie = taxă care se plăteşte drept sancţiune în caz de depăşire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre părţi se obligă să procure şi să asigure celeilalte părţi folosinţa unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani.

    LOCALIZÁRE, localizări, s.f. Acţiunea de a (se) localiza şi rezultatul ei.

    LOCALIZÁ, localizez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) limita, a (se) restrânge la un anumit spaţiu, la un anumit loc. ♦ Tranz. A determina în spaţiu sau în timp un fapt, o acţiune etc.

    2. Posted by bananarchy | 04 August 2008 09:11
  • Mi se pare uluitor ca ai ales sa urmaresti o sumedenie de trupe de 3 lei jumate, dar tocmai la MINISTRY te-ai dus sa te culci!? Nu mi-as fi imaginat ca pot exista si astfel de indivizi, zau :-) Jenant.

    3. Posted by Lateralus | 05 August 2008 07:50
» vezi toate comentariile
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte