concerte

MOONSPELL in concert la Bucuresti

MOONSPELL in concert la Bucuresti
TRUPE: Indian Fall, Moonspell, Sincarnate

Prima intrebare pe care mi-am pus-o cand am auzit ca Moonspell revine in Romania a fost cum se vor prezenta fata de acum trei ani si, mai ales, care va fi impactul trupei asupra mea, mai ales ca acela a fost un concert foarte reusit, cred ca cel mai reusit din 2005 la care am luat si eu parte. Bun, deci asteptam data de 17 mai cu curiozitate si o usoara nerabdare de a-i revedea pe Fernando & Co. Locatia: Amfiteatrul Eminescu din Parcul National – complet noua pentru mine, nestiind la ce sa ma astept. Se pare ca este o buna locatie pentru concertele in aer liber care nu se preteaza la Arenele Romane; despre cat de greu se face acolo un sunet bun, nu ma pricep, dar pentru public amfiteatrul este avantajos – vezi cam de peste tot, poti sta jos daca ai obosit si ai si suficient loc sa te manifesti. Seara era inca foarte calda asa ca se anunta un concert fierbinte din toate punctele de vedere.

Nu stiu daca trupele din deschidere au fost cea mai buna idee sau nu, recunosc ca de data asta chiar nu am acordat atentie decat in scurte momente, dorind sa vad si sa intretin discutii cu oameni pe care nu ii mai vazusem de ceva timp. Totusi cele doua au fost un fundal sonor placut, la un nivel si calitate medii si ne-a trezit cheful de rockereala, unde mai pui ca s-a inceput la orele 7 fix (respect!). Sincarnate abordeaza un doom/death prin zona My Dying Bride, intunecat si cu multa atmosfera; tinand cont ca este prima data cand ii vad, pot spune ca mi-au facut o impresie buna si le doresc la mai mare. Ceva mai duri si mai rapizi au fost Indian Fall, cu un death/black „indulcit” de clapa, cu tupeu si energie, dar care nu-s chiar din meniul meu zilnic. Totusi am remarcat ultima piesa (nu ii stiu numele, poate ma informeaza careva), mi-ar placea sa aud mai multe in directia aceea si la fel de bine lucrate.

 

 

SINCARNATE:

 

 

 

 

 

 

 

 

INDIAN FALL:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pauza. Se fac miscari de trupe, probe de sunet, se vede ceva agitatie in backstage, publicul destul de rarefiat pana atunci strange randurile si umple zona cu vizibilitate buna din amfiteatru. Se schimba decorul – ideal pentru ce urmeaza: o luna plina cu halou pe cer purpuriu ca fundal pentru crucile ce se ridica intunecate in spatele bateriei. Bun, imi zic, se prefigureaza un show ca la carte. Intre timp se lasa amurgul, de undeva se ivesc si primele raze ale lunii care se dovedeste a fi aproape plina (chiar ma gandeam ce tare ar fi...), se sting luminile pe scena, fanii incep sa aclame si ca niste umbre diabolice in intuneric apar cei cinci portughezi. Fernando saluta publicul, ii multumeste si stabileste de acum o permanenta legatura cu fanii – asa cum imi aminteam, omul este extraordinar pe scena in ceea ce priveste comunicarea (si nu numai, dar revin). Concertul incepe cu Wolfshade, exact imaginea celor cinci in momentul in care si-au facut aparitia. Urmeaza Love Crimes, o surpriza placuta pentru mine si aflu intre timp ca pentru multi, apoi faimoasa marfa de contrabanda a Orientului Indepartat din vechi timpuri – Opium – ca si semnificatia numelui sau: te prinde subtil, nici nu-ti dai seama si esti in ghearele ei.

Atmosfera s-a incins bine pentru una din cele mai aclamate piese, Awake! – deja nebunie mare, oamenii sunt receptivi, desi altfel ar fi fost greu tinand cont de personalitatea electrizanta a lui Ribeiro. Urmeaza Tenebrarum Oratorium II si una din cele doua piese alese pentru promovarea noului album, Night Eternal, chiar piesa titlu. Desi este o piesa reusita, personal as fi preferat sa aud in locul ei Shadow Sun, dar ei or sti mai bine; oricum parerea mea a fost ca lumea a gustat piesa si a ramas cu o impresie buna. Blood Tells, Everything Invaded si Nocturna sunt urmatoarele, alaturi de vocea vibranta a lui Ribeiro, energia de pe scena, headbanging-ul din jurul meu (pe mine nu ma pun, nici nu mai stiu de cand nu m-am mai agitat atat), aclamatiile fanilor intre piese strigand in continuu „Moon-spell!, Moon-spell!” (Fernando glumeste si constata ca suntem mai educati decat fanii din propria tara care deja ar fi strigat „Por-tu-gal!”) si atmosfera generala de show cu lipici. A doua piesa de pe albumul proaspat scos din cuptor este Scorpion Flower, intr-adevar o piesa deosebita pe disc datorita prezentei vocii fermecatoare a lui Anneke si o piesa deosebita live (chiar daca fara talentata solista) datorita efectului de transa si adictie pe care-l da – foarte frumoasa piesa, nici nu-i de mirare ca a fost extras pe single.

O, da... portughezii revin la Wolfheart cu mult-dorita, mult-aclamata, mult-gustata (si ce-o mai fi) Vampiria – exact pe sufletul meu evil one; pe langa farmecul piesei in sine, mie mi-a amintit de adolescenta si de modul in care m-a luat complet prin surprindere urletul sfasietor de la final cand am ascultat-o prima data. Momentul este prelungit de Mephisto, precedat de indemnul lui Fernando de a ridica cu totii mainile in aer – seducatoare piesa si aceasta, apasatoare, intunecata, care mi-a trecut prin toata fiinta. Efectul insa fost mult mai puternic la Fullmoon Madness – numarul 1 pentru mine din toata discografia lor, asa ca am trait-o la maxim, de la „urletele” de lup pe care am incercat sa le scot la inceput pana la extazul de la refren.

Desi Fernando anunta ca a fost ultima piesa, stiam ca nu se poate fara bis. Aclamatiile se insotesc, bataile din palme, din picioare si din ce a fost mai la indemana le acompaniaza si, dupa o pauza care parca nu se mai termina, apar pe rand Miguel, Ricardo, Pedro si Aires, preluandu-si instrumentele. Din umbra revine si Fernando purtand o draconica roba rosie, perfecta pentru sfarsitul lumii din Finisterra. Publicul se dezlantuie din nou pe From Lowering Skies, Fernando se apropie de fani pe podiumul de lemn ce face legatura intre scena si tribune, iar ultimul moment al serii este marcat de o nebunie generala pe, probabil, cea mai dorita piesa: Alma Mater, in timp ce Fernando flutura drapelul romanesc. Extraordinar final pentru un concert exceptional.

Personal, sunt fan Moonspell, fara insa a ajunge la paroxism; prin aceasta prisma trebuie sa spun ca a fost un eveniment reusit din toate punctele de vedere. Este adevarat, mi-au lipsit piese ca An Erotic Alchemy, Ataegina, Magdalene, Capricorn at Her Feet sau Memento Mori, dar era inevitabil, asa cum mi s-a parut ca s-a terminat mult prea repede. Organizarea brici a fost meritul One Event (aviz organizatorilor, in general: se poate, frate, se poate, fi-r-ar sa fie!), sunetul la Moonspell foarte bun (acceptabil la trupele de deschidere, dar sper sa nu par insensibila cand o sa spun ca nu prea m-a interesat aspectul), publicul nu foarte mult dar entuziast (sper totusi ca suficient cat sa fi depasit investitia), raspunzand pe masura dialogului cu Fernando – o fi fost trupa la inaltime, dar cu siguranta cei prezenti asta au si meritat, nimic mai putin. Despre prestatia portughezilor cred ca este de prisos sa mai spun ca a fost de nota 20; nu o pot compara cu cea de la Timisoara, pentru ca a trecut cea timp si faptul ca au stiut cum sa faca show nu m-a mai surprins, dar pot spune ca revenirea a fost cat se poate de inspirata. Fernando este Fernado, un frontman excelent si imaginea trupei, dar nu trebuie sa-i uit pe colegii sai care au fost un exemplu de profesionalism in muzica si pe scena. Felicitari, m-ati facut sa nu regret ca am repetat experienta Moonspell si sa am convingerea ca as vrea sa o repet din nou!

 

 

MOONSPELL:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Autor: Mad
Vezi galeriile trupelor: Indian Fall, Moonspell, Sincarnate

Data concert:  May 17, 2008  | 2 Comentarii  | 5947 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: MOONSPELL in concert la Bucuresti

  • Cu tot respectul, asta n e poza de pus pe un portal: http://metalfan.ro/images/Foto_nr203/Moonspell%20concert/Moonspell/PICT0147.jpg

    1. Posted by d | 20 Mai 2008 10:38
  • Bine, am scos-o. acuma e bine?

    2. Posted by klawz | 21 Mai 2008 08:49
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte