Mother's Cake & Unflicted

TRUPE: Mother's Cake

Pe 15 noiembrie, în Clubul Control, am asistat la concertul trupelor Unflicted şi Mother’s Cake, două trupe pe care le vedeam / ascultam pentru prima dată. Concertul a fost organizat de The Guest, iar la final am avut impresia că am călătorit în lumea rock-ului underground de la finalul anilor ’80 – începutul anilor ’90, sau, cel puţin, în imaginarul acestei perioade.

Unflicted sunt o formaţie de grunge / alternativ din Bucureşti, formată în 2015 şi care are la activ un EP - Exposed (2016) şi 4 videoclipuri; în ultimii ani au cântat împreună cu Coma, OCS, Luna Amara, Karma to Burn şi Napoleon. Influenţele grunge din muzica lor sunt evidente, dar sunt ambalate într-un sunet modern şi curat (îmi vine în minte cuvântul “lucios”). Unflicted au început seara în vervă, cu piesa Hate Me, la care vor lansa un videoclip în săptămânile următoare şi au continuat cu mai vechea Awake. Vocalistul Vlad Pintilie, care s-a alăturat trupei la sfârşitul anului trecut, a comunicat mereu cu publicul, susţinut complice de chitaristul Vlad Bara; de exemplu, a povestit bucuros că, în sfârşit, Google nu te mai redirecţionează automat la “inflicted” atunci când cauţi “unflicted” şi chiar a anunţat, la un moment dat, că oferă gratis tricouri Unflicted, cui doreşte. Mi-au plăcut mai tot ce au cântat, în special Another Place, Make a Move şi Junkie Nation, piesa cu care au încheiat şi care mi se pare că este în spiritul celebrei Animal, a celor de la Pearl Jam.

După o scurtă pauză, au urcat pe scenă austriecii de la Mother’s Cake, aflaţi pentru prima dată în Bucureşti. Trupa are o lungă istorie competiţională, ieşind din underground prin participarea cu succes la Local Heroes Band Contest (locul 1 în finala austriacă şi locul 2 în cea europeana, din 2010) şi prin concertele avute alături de Omar Rodriguez Lopez Group (ex-The Mars Volta), Deftones, Anathema, Iggy and the Stooges, Wolfmother, Tito & Tarantula, etc. Muzica celor de la Mother’s Cake este un amestec fascinant de hard rock, funk şi psychedelic, un fel de jam session între Led Zeppelin, Jane’s Addiction şi The Mars Volta. Timp de aproape o ora şi jumătate, trupa a cântat, cu multă energie, piese de pe toate cele 3 albume, spre deliciul unui public numeros, care i-a susţinut, aplaudând şi dansând mai tot timpul, de la intro-ul instrumental până la cascada de solo-uri de la finalul piesei Runaway; la bis s-au auzit chiar scandări „Zugabe! Zugabe!”, ca totul să fie cât se poate de clar pentru cei 3 austrieci.

Mi-a plăcut în mod deosebit interpretarea chitaristului / vocalistului Yves Krismer, a cărui voce mi-a amintit de Cedric Bixler-Zavala de la The Mars Volta sau chiar de Andrew Wood, de la Mother Love Bone, în anumite momente; dintre piesele cântate am remarcat Creation Finest, Gojira, Realitricked Me, No Rime No Reason, piesa nouă (de dinainte de bis) şi, bineînţeles, Runaway, care este semnătura trupei. Mă bucur că, după concert, am avut ocazia să îi salut pe cei de la Mother’s Cake şi să le spun cât de mult mi-a plăcut spectacolul lor.

A fost o seară de grunge, funk şi rock psychedelic, exact mixul cu care underground-ul i-a lăsat cu colanţii în vine pe idolii anilor `80. Dacă la asta adaugi un sunet foarte bun şi un public cunoscător (la fel ca la Thurston Moore, anul trecut), atunci ai reţeta unui eveniment memorabil.

Autor: Gedi

Data concert: November 15, 2017 | 0 Comentarii | 5481 Vizualizari « INAPOI