concerte

OPETH la Bucuresti: o mostenire cam rece

OPETH la Bucuresti: o mostenire cam rece
TRUPE: Opeth, Von Herzen Brothers

O vorba din popor spune ca este mult mai important sa vezi partea plina a paharului, mai ales atunci cand ea sta la baza unor evenimente nu prea fericite. Totusi, in momentul in care aceasta latura plina trece undeva intr-un plan secund, realizezi faptul ca partea in care oxigenul isi face simtita prezenta este mult mai vitala decat cea in care fluidele isi fac de cap.

Acelasi lucru il putem spune si despre evenimentul care a avut loc in data de 29 februarie, cand cantarea propriu-zisa a celor de la Opeth, care-si promovau recentul album Heritage (mostenire, de unde si titlul articolului) a trecut undeva intr-un plan mai indepartat, facand loc unor intamplari nu foarte normale. Mai exact, pe afisul concertului era anuntat cum ca trupa vocal instrumentala Von Hertzen Brothers isi va incepe cantarea in jurul orelor 19:00, in timp ce accesul spectatorilor avea sa se desfasoare cu 30 de minute mai devreme. Asa cum era si firesc, foarte multe persoane au fost prezente in fata portilor de la orele anuntate, adica de la 18:30. In pofida frigului napraznic ce s-a lasat asupra Micului Paris, intrarea in holurile clubului a avut loc doua ore mai tarziu, timp in care foarte multi dintre cei prezenti acolo isi cereau inapoi banii pe bilet, asa cum era si normal de altfel. De parca n-ar fi fost de ajuns, a mai fost nevoie de inca o ora ca usile ce fac legatura dintre sala si holul clubului sa fie deschise. Practic am avut parte de o intarziere de trei ore, din care primele doua au fost petrecute in frig de catre platitorii de bilet.

Motivele? Se pare ca trupele au ajuns cu intirziere si, in plus, nu au avut la dispozitie toate echipamentele necesare pentru desfasurarea concertului. Asa se face ca, la ora la care prima trupa ar fi trebuit sa urce pe scena, abia incepeau probele de sunet. Asa cum ii sta bine unei trupe formate numai din megastaruri, cei de la Von Hertzen Brothers au stat in jur de 60 de minute pentru a-si pune sunetul la punct, asta in conditiile in care, repet, sute de persoane indurau frigul de afara. De ce s-a ajuns aici nu putem sti cu siguranta, pina la ora redactarii acestui material organizatorul nu a dat vreun comunicat oficial, as fi si eu curios sa aflu.

Deci in tot acest timp, adica aproximativ trei ore, spectatorii asteptau afara, in frig, sub privirile compatimitoare ale agentilor de paza (Blackhawk Security), care au dat dovada de o admirabila empatie, incercind sa convinga organizatorii de anormalitatea situatiei. Efort inutil, pina la urma, dar care merita oricum, consemnat. Din pacate nu s-a putut trece peste ordinele primite “de sus”, usile au ramas inchise, si asa s-a ajuns in situatia in care toata lumea (inclusiv cele doua trupe, pe termen lung) au avut foarte mult de suferit. Si ma refer aici la platitorii de bilet - care au fost pusi intr-o jenanta postura de a accepta conditiile impuse, dar si la cei din organizare - care odata cu aceasta ocazie au reusit sa atinga frumoasa performanta de a nu mai vinde absolut nici un bilet in ziua concertului, motiv pentru care au pierdut alte cateva zeci sau sute de platitori, care in mod evident au plecat acasa atunci cand s-au lovit de acele porti inchise. Am punctat acest aspect, deoarece mi-am adus aminte de un concert care a avut loc anul trecut, in care trupa de progresiv-post-rock God Is An Astronaut a sustinut un concert in se care vandusera in jur de 100 de bilete cu o zi inaintea spectacolului, in timp ce in ziua concertului au reusit sa stranga alti 300 de platitori de bilet, avand parte de un Silver Church irespirabil.

Atunci cand am reusit sa intru in sala, spre fericirea mea, am mai prins o piesa si jumatate din show-ul celor de la Von Hertzen Brothers. Din pacate nu m-a atras sub nici o forma hard rockul cu tente progresive propus de ei, asa ca personal m-am bucurat de faptul ca au terminat atat de repede. Totusi, nu am inteles de ce a trebuit sa stea o ora la probele de sunet, pentru a se prezenta timp de 20 de minute cu o muzica nu foarte reusita. Probabil ca aceasta impresie mi-a fost indusa si de nefericitele evenimente despre care tocmai am discutat.

In jurul orei 23:00, au intrat pe scena si suedezii de la Opeth, care au inceput cu Devil’s Orchard, o melodie care s-a auzit atat de bine, incat la un moment dat am avut impresia ca avem de-a face cu un playback din partea lui Mikael Akerfeldt. Desigur, acelasi lucru il putem spune despre absolut toate piesele cantate in noaptea ultimei zile din februar. Practic am avut un concert format din doua parti. In prima s-au cantat piese ceva mai lente (The Devil's Orchard, I Feel the Dark, Face of Melinda, Slither, Credence, To Rid the Disease si Folklore), in care foarte multi dintre cei prezenti in sala au ramas pur si simplu cu gura cascata, urmand ca in cea de-a doua parte sa avem parte de acele piese mai "rele", sa-i spun asa (Heir Apparent, The Grand Conjuration, The Drapery Falls, Deliverance), in care Akerfeldt a folosit din plin si partile de growl, facand sa sara in aer pletele multor rockeri. Chiar daca sunetul a fost unul dintre cele mai bune auzite vreodata intr-un concert din Romania, au fost si unele momente in care am avut impresia ca basul o da un pic in microfonie. Sala in schimb, nu este una care sa faca cinste unui eveniment de acest gen, deoarece daca te-ai pozitionat un pic mai in spate, atunci ai toate sansele sa nu mai ai nici un fel de contact vizual cu muzicienii, si asta mai ales din cauza acelui podium total inutil din fata scenei. Daca totusi ai de gand sa stai ceva mai in fata, si anume pe acel podium, atunci te vrei trezi intr-o inghesuiala destul de neplacuta, ce nu foarte multi o pot suporta. Oricum, sunt de parere ca sunetul bun a compensat cu varf si indesat arhitectura salii. Totul s-a terminat in jurul orei 00:45, cand Deliverance a pus punct unui show de zile mari, cu una dintre cele mai importante trupe din aria rockului progresiv.

In ciuda muzicii de-a dreptul superbe cu care cei cinci baieti din Stockholm s-au prezentat, sincer, nu stiu daca as mai calca vreodata la un concert Opeth din postura de acreditat de presa. In afara de ce v-am povestit deja (de parca nu era de ajuns), mai am si alte motive. Inaintea concertului, ar fi trebuit sa realizez un interviu cu Opeth, pentru care am fost chemat la sala inca de la orele 16:00, asa ca m-am invoit de la serviciu. Dupa citeva amanari, interviul nu a mai avut loc. Ca platitor de bilet insa, as face miscarea asta doar daca trupetii si-ar schimba partenerii cu care lucreaza la organizarea turneelor si concertelor. Totusi, daca stau bine si ma gandesc, cred ca mi-as cumpara bilet si in conditii ca cele de pe 29 februarie, dar numai in cazul in care organizatorii ar pune gratuit la dispozitia roackerilor cateva cazane cu tuica fiarta (dar si ceai fierbinte, pentru non bautorii de alcool). In acest mod am avea suficiente motive de a aduce in discutie si partea plina a paharului.
Autor: Fantotzii
Foto: Ciprian Vladut
Vezi galeriile trupelor: Opeth, Von Herzen Brothers

Data concert:  February 29, 2012  | 3 Comentarii  | 3875 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: OPETH la Bucuresti: o mostenire cam rece

  • Pe aceasta cale, vreau sa ii multumesc prietenului meu Eugen, care si-a luat concediu de odihna pentru a ma ajuta in realizarea acelui interviu, care din pacate nu a mai avut loc.

    Si tot pe aceasta cale as vrea sa mai fac si un "gest oribil", si sa il salut pe userul ce poarta acelasi nume, cu care m-am intalnit in Jukebox Club, schimband cateva vorbe, si opinii!!!

    1. Posted by Fantotzii | 02 Martie 2012 13:36
  • N-am fost la concert da' am un "deja vu", patanie similara cu concertul Candlemass/Destruction din decembrie 2005, aceeasi locatie da' atunci se numea parca Escape (sau Why not?).Dupa 11 ore cu trenul, intarziere de 3 ore la intrare si statul in frig afara plus concert Candlemass scurtat drastic ramai cu un gust nu prea placut...

    2. Posted by doomicus | 02 Martie 2012 14:11
  • A fost jalnic acel concert. Am fost si eu atunci, si imi aduc aminte de toate cele intamplate. Imi aduc aminte ca probele de sunet s-au facut doar cu prima trupa (din patru), si nu a durat mai mult de 20 min. In timp ce asteptarea trupelor (despre care nu stia nimeni nimic) s-a facut in incinta salii, pe hol.

    3. Posted by Fantotzii | 02 Martie 2012 14:23
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte