The Road to OR Shalem la Bucuresti: Shalom, Salam, Peace!

Pionieri in combinarea metal-ului cu muzica traditionala orientala, Orphaned Land au reusit acum, la doua decenii de la infiintarea trupei sa isi vada un vis implinit: sa uneasca evreii, crestinii si musulmanii prin muzica. Nu au rezolvat desigur conflictele care macina in continuare Orientul Mijlociu, acesta ramane inca un deziderat utopic. Dar turneul european The Road to OR Shalem este o premiera absoluta, un prim pas plin de semnificatii in directia rationala pe care in mod firesc ar trebui sa o urmeze lucrurile.  Mesajul de unitate spirituala, puternic reprezentat pe ultimul album Orphaned Land, The Never Ending Way ofOrwarriOR (coperta fiind opera unui caligraf care a combinat ebraica si araba pentru a crea un simbol al pacii) a capatat o noua incarcatura in cadrul acestui turneu, la care au participat israelieni, tunisieni, francezi cu origini algeriene. Un mesaj puternic si provocator, un mesaj de pace simbolic intre principalele religii monoteiste dominante, crestinismul, iudaismul si islamismul.

Orphaned Land este una dintre trupele mele favorite si cu toate ca i-am vazut live anul trecut la Sonisphere, asteptam cu nerabdare sa ajunga la Bucuresti si in calitate de headliner. Eram de asemenea foarte curios sa vad cati spectatori vor participa la acest eveniment, care se anunta intru totul deosebit. Mai ales ca urmau sa cante atat trupa care a scos unul dintre cele mai bune albume ale anului 2010 (OrwarriOR al celor de la Orphaned Land), dar si grupul care poate mandri cu aceeasi performanta in 2011, ma refer desigur la Myrath si la senzationalul Tales of the Sands (actualmente locul 1 in top Metalfan 2011). Surprinzator, publicul nu a fost prezent in numar foarte mare, ramane o enigma pentru mine de ce unele trupe care nu spun nimic original din punct de vedere muzical beneficiaza masiv de public, iar alte trupe cu adevarat interesante nu capata aceeasi atentie. Poate ca si acest final de an, efervescent din punct de vedere concertistic ar explica prezenta unui numar nu foarte mare de spectatori in seara zilei de 9 decembrie.

Artweg au deschis concertul fix la ora anuntata de organizatori, cu un metal complet diferit de abordarea stilistica a celorlalte trupe prezente pe afis. Adepti ai unui hardcore simplist, cu unele elemente brutale, se simte ca francezii sunt la inceput de drum si mai au mult de lucru pentru a-si imbunatati oferta muzicala. Probabil ca motivul pentru care au fost invitati in acest turneu a fost tocmai acela ca trupa sa devina mai cunoscuta, dar ma tem ca nu au reusit sa castige foarte multi fani prin piesele prezentate. Artweg ar putea insista mai mult pe duetul vocal, momentan cei doi vocalisti, Mugen si Akonit, canta aproape la fel. Totusi, francezii s-au achitat decent de sarcina unei trupe de deschidere, chiar daca publicul nu a rezonat cu muzica lor.

 

Cred ca la momentul actual Arkan este unul dintre cele mai interesante grupuri care folosesc muzica orientala traditionala, avand in acelasi timp death metal-ul ca structura principala pe scheletul caruia isi construiesc piesele. Din punct de vedere stilistic, Arkan aduce cu vechiul Orphaned Land, acela de pe albume precum Sahara si El Norra Alila. dar cu o serie de elemente originale, care confera trupei un sunet distinct. Insa despre viziunea Arkan asupra muzicii puteti afla mai multe citind interviul cu Foued Moukid. Recitalul Arkan a fost unul scurt, dar foarte intens, cu un setlist care a inclus cele mai reusite piese de pe Hilal si Salam.  Melanjul de agresivitate si melodie a prins imediat la public, care a sustinut cu caldura trupa pe tot parcursul concertului. Pata de culoare si unul dintre atuurile francezilor este carismatica vocalista Sarah Layssac, care aduce o noua dimensiune atat ca imagine, dar mai ales muzical. Sarah trece cu naturalete din registrul rock la vocalize cu inflexiuni orientale, la fel cum alterneaza momentele de headbanging cu cele de belly dance.  Spre finalul concertului, la piesa Jerusalem a fost invitat pe scena Kobi Farhi de la Orphaned Land (el a contribuit la aceasta compozitie si pe album). Avea sa fie doar inceputul unei colaborari intre trupe, obicei care s-a extins apoi pe durata intregii seri.

Setlist Arkan:
Chaos Cypher
Origins
Inner Slaves
Jerusalem
Deus Vult (cu Kobi Farhi)
Groans Of The Abyss

 

Myrath, prima trupa tunisiana care a semnat un contract cu o casa de discuri occidentala,  a devenit in 2010, odata cu lansarea albumului Desert Call, o speranta a metalului progresiv. Speranta s-a transformat in certitudine anul acesta, Tales of the Sands fiind un disc remarcabil, care merita ascultat de orice iubitor al muzicii de calitate, indiferente de preferintele stilistice.  Eram nerabdator sa aflu cum se prezinta Myrath live, iar rezultatul a fost pe masura asteptarilor. In ciuda faptului ca nu au o foarte mare experienta, tunisienii suna foarte bine in concert, inchegat, power metal-ul lor progresiv asezonat cu influente orientale fiind instantaneu adoptat de spectatori. Formula muzicala pe baza careia opereaza Myrath functioneaza de minune, nu au piese cu pasaje de umplutura, nu se lanseaza in demonstratii de virtuozitate tehnica, iar elementele muzicii arabe se impletesc firesc cu cele metal. Zaher Zorgatti are aceeasi voce impresionanta si live, ca si pe album, dramatica, melodioasa dar si agresiva atunci cand piesa o cere. Pe Under Siege, Zaher a fost acompaniat la voce de Sarah de la Arkan, iar pe Tales of The Sands a fost randul chitarii lui Yossi Sassi sa se alature tunisienilor. Intreg recitalul a fost pigmentat cu tot felul de aparitii ale membrilor celorlalte trupe pe scena, culminand cu incercarea lui Kobi Farhi de a-i aranja cu fixativ parul lui Zaher.

Setlist Myrath:
Sour Sigh
Braving The Seas
Merciless Times
Under Siege
Wide Shut
Tales of the Sands
Madness
Beyond the Stars

 

De altfel, intreaga seara a stat sub semnul unui mare jam session, realizat cu zambetul pe buze. Ceea ce au facut acesti oameni pe scena nu a fost un job, toti au cantat cu placere, entuziasm si pasiune si asta se simte, lucru care s-a vazut si in reactia fantastica a spectatorilor . Recitalul Myrath a placut atat de mult publicului incat intreaga sala i-a cerut cu insistenta pe tunisieni la bis, insa reperele de timp au trebuit respectate cu strictete si nu a mai fost posibila revenirea pe scena a acestora.

In jurul orei 8 40, pe acordurile piesei Halo Dies (The Wrath of God), Orphaned Land isi face aparitia pe scena, cu un Kobi Farhi costumat intr-un lung vesmant alb si care, pentru a elimina orice urma de indoiala, ne asigura inca de la inceput: “Chiar daca suntem in Silver Church, jur ca eu nu sunt Isus Hristos”.  Setlist-ul a fost in linii mari fidel celui de pe DVD-ul The Road to Or-Shalem (un produs de exceptie, lansat recent de israelieni). Rand pe rand, au urmat piese de pe Maabol si ORwarriOR, primite cu ovatii si urale de un public participant, care a cantat impreuna cu Kobi chiar si unele versuri in ebraica.

 

Ca si in cazul recitalului Myrath, la inceput sectia ritmica (dar mai ales toba) a fost scoasa prea in fata din mixer, astfel incat vocea si chitarile nu se auzeau asa cum ar fi trebuit. Treptat insa sunetul s-a reglat si am putea beneficia din plin de melanjul intre metalul de factura progresiva si armoniile orientale. De-a lungul anilor, Orphaned Land si-au desavarsit tehnica mixarii “estului” cu “vestul”, astfel ca toate piesele lor au curs cu o naturalete dezarmanta.  Schimbul intercultural intre trupe a continuat evident si pe parcursul concertului israenilor, Sarah fiind invitata sa i se alature lui Kobi pe Sapari, iar Zaher isi face aparitia pe Treading Through Darkness, rezultand un duet remarcabil intre doua voci deosebite. Cele 90 de minute alocate recitalului se scurg prea repede, dar avem parte de un final de-a dreptul emotionant. Pe Norra el Norra, singura compozitie aleasa la bis de Orphaned Land, scena este luata cu asalt de toti membrii trupelor prezente in acest turneu. Nu mai conteaza credinta, originea, tara, toata lumea (atat pe scena, cat si in fata ei) sare, canta si danseaza. Un singur lucru este important, toti suntem adeptii unei singure religii, asa cum spune Kobi, iar numele acesteia este heavy metal. Un moment festiv, de sarbatoare, care traseaza nu numai finalul unei seri deosebite, ci si capatul de drum pentru acest turneu, care s-a incheiat la Bucuresti.
Trebuie sa le multumim organizatorilor (Promusic Prod si Medien Events) pentru ca au facut posibil acest concert minunat in Romania si sunt convins ca urmatoarea editie a turneului nu va ocoli tara noastra.

Setlist Orphaned Land
Halo Dies (The Wrath of God)
Birth of the Three (The Unification)
Olat Ha'tamid
Barakah
The Kiss of Babylon (The Sins)
A Neverending Way
Sapari
From Broken Vessels
The Path, Part 1: Treading Through Darkness
Ocean Land (The Revelation)
Vayehi Or
The Warrior
El Meod Na'Ala
In Thy Never Ending Way
Norra el Norra (Entering the Ark)