concerte

Rock si metal la Teatrul National

Rock si metal la Teatrul National
TRUPE: Celelalte Cuvinte

Unii zic ca sunt increzuti. Ca sunt niste acrituri. Altii ca sunt extraordinari de modesti. Ca sunt oportunisti, sau ca sunt originali. Conteaza? Oricum, suntem niste straini. Petrecem impreuna, cit? Doua-trei ore la un concert, ei pe scena noi in sala, dupa care, fiecare se intoarce la problemele si grijile lui. Dar in alea doua-trei ore se intimpla ceva, asa, de parca ne cunoastem dintotdeauna. Suntem mai apropiati de ei decit de persoane cu care ne vedem zilnic. Cine a fost acolo stie ca altceva nu mai conteaza.

 

 

 

Nu mai fusesem de ceva timp la teatru, la Teatrul National chiar si mai demult, asa ca atunci cind am intrat, ma simteam ceva mai emotionat decit o cerea evenimentul, noroc ca il aveam pe colegul Cynyc linga mine. M-am grabit spre standul cu cduri si tricouri, dindu-i ocol si topaind pe virfuri ca sa vad ce au, dar m-am indepartat dezumflat cind mi-au spus ce nu au: Armaghedon, re-editat si de lux. Cynyc imi spune ca inca nu a aparut. O plasatoare ne orienteza spre locurile noastre, pe rindul sase, care de fapt e al cincilea, pentru ca "nu avem rindul unu". Scena e foarte aproape de primul rind, sala mare e mai mica decit imi aminteam. O lumina discreta incurajeaza conversatiile in grupulete, toata sala zumzaie in surdina. Am senzatia unei atmosfere intime si confortabile in acelasi timp, parca nu e ditamai Teatrul National, parca suntem in vizita acasa la niste prieteni buni. Se aude si gongul, suntem invitati la locurile noastre, dar cu telefoanele mobile inchise.

 

 

 

Se face intuneric si peretele din spatele scenei devine un ecran pe care sunt proiectate fotografii ale trupei de-a lungul timpului, in timp ce o voce ii prezinta printr-un text format din titluri de piese. Si apoi incepe. Un sunet perfect (Ovidiu Rosu fugise deja printre rinduri, la mixer, undeva in spatele salii): clar si exact cit trebuie de tare, pentru locul unde ma aflam eu. Ei sunt imbracati in negru, blugi si tricouri. Leontin Iovan cocotat cu tobele in spatele scenei, cu o treapta mai sus decit colegii sai, lui Calin Pop ii ramine mult loc de manevra. Se plimba cu cablul chitarii dupa el de la unul la altul, cit pentru toti, Marcel Breazu e mai retinut, concentrat asupra instrumentului.

 

 

 

Luminile continua sa fie discrete in prima partea recitalului, nu prea spectaculoase, dar suficiente incit sa nu fie intuneric pe scena. Nici nu mai stiu care a fost prima piesa, as indrazni sa banuiesc ca Asa e viata mea, oricum publicul i-a intimpinat cu urale. Aplauze si scandari insoteau si rasplateau fiecare pas al concertului. Au mai fost Fara stapin si Pasarea de plumb, de pe Ispita, Www, singura cintata de pe NOS, Neam blestemat de pe Armaghedon, la ale carui riffuri sala a luat foc. Sa fie oare Armaghedon cel mai indragit album al Cuvintelor? Din ce am vazut aseara, asa as zice. Au "indraznit" sa ne prezinte si doua cintece noi, Zmeie si Intre vise, cele pe care le-au mai cintat deja pe la concerte. Eu le stiam din martie si acum mi-au placut parca si mai mult, melodioase si cu versuri frumoase, Zmeie are si riff, suna altfel, dar se potrivesc la fix intre celelalte piese ale lor.

 

 

 

Dupa O sa am, care ma emotioneaza de fiecare data prin candoarea ei, Calin Pop ne-a trimis in recreatie. "Putem sa luam si noi o pauza, nu? Avem voie". Si s-a retras incurcat si fisticit, cit il vedeti de mare, facindu-ne semn cu mina: "Pa!" Eu unul as mai fi stat sa ascult in continuare, dar daca trebuie pauza, cu placere. S-au aprins luminile si am vazut ca sala era plina-plina, toate locurile ocupate (concertul a fost sold-out cu citeva zile inainte) si treptele dintre rinduri, si ele, ocupate.

 

 

 

Partea a doua a inceput in forta cu Lupii, sustinuta de Se lasa rau, Spre care rai si, iar o piesa care innebunit sala, Armaghedon, insotita de introducerea ei sinistra. Un armaghedon metalic care s-a revarsat de pe scena Teatrului National, spre incintarea maxima a pletelor multor spectatori. O mai fi vazut Teatrul National asa ceva vreodata, in toata istoria lui? Calin Pop nu mai facea fata multumind aplauzelor, strigatelor, scandarilor si cintarilor de La multi ani din public. Deja jumatate de sala era in picioare.

 

 

 

Au linistit putin atmosfera cu Fintina suspinelor, Comoara si La ceas tirziu, impecabile, si cu mult suflet interpretate, ca de fiecare data. Cynyc imi spune intre doua piese cu un zimbet larg pe fata ca lui ii place sa asculte Cuvintele in concert, nu pe cd. Inteleg de ce. Suna mult mai bine live si e senzational cum niste piese inregistrare acum 15-20 de ani suna atit de proaspat si de actual astazi.

 

 

 

Am avut si un solo energic de tobe, dar si un moment fara tobe si bas, doar cu cei doi Pop, Tiberiu si Calin, care au cintat Ramii si Scrisori iubite impreuna cu publicul. Leontin Iovan si Marcel Breazu erau si ei probabil foarte impresionati de momentul respectiv, pentru ca nu au revenit pe scena decit dupa citeva indemnuri energice din partea colegilor. Cel din Rasarit, Despartire, Un sfirsit e un inceput, Daca vrei si Iarba prin par au ridicat iar sala in picioare si asa a ramas pina la final. Pe-asta o stiti? a intrebat Calin Pop dupa primele acorduri din Iarba prin par. Dupa entuziasmul cu care a fost primita piesa - toata lumea cinta si/sau dadea din plete - as zice ca nu era nimeni sa n-o stie, si nu asa, oricum, ci bine de tot.

  

 

Apoi au incercat sa incheie concertul, dar nu prea a fost chip, pentru ca sala a inceput sa cinte la multi ani si i-a adus iar pe scena, pentru un bis nepregatit si neasteptat de ei. "Bine, mai facem una", au zis si a fost iar Zmeie, dupa care s-au inclinat iar in fata ovatiilor, usor stinjeniti de atita atentie si atitea priviri recunoscatoare. O aniversare reusita, nici nu pot sa imi inchipui ca putea fi mai frumos: sarbatoritii ne-au oferit muzica lor, asa cum o fac de 25 de ani: in felul lor firesc, serios, sincer, din suflet, fara ambalaje si accesorii zornaitoare si inutile; si au primit la fel de simplu, neafectati si aproape jenati urarile de La multi ani si cadourile noastre - aplauzele entuziaste. Dupa care ne-am despartit, ne-am intors fiecare la ale noastre, dar fiecare pastrind cu noi ceva stralucirea acestei seri.

 

 

 

 

Autor: Klawz
Vezi galeriile trupelor: Celelalte Cuvinte

Data concert:  December 11, 2006  | 13 Comentarii  | 23069 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Rock si metal la Teatrul National

  • In momentul in care au ramas "cei doi Pop" Tiberiu si Calin, s-au catat 3 piese. Pe langa cele doua spuse de tine, Scrisori iubite si Ramai a mai fost si Gong.
    A fost cel mai emotionant moment din tot concertul... mai ales pt mine. Foarte frumos concert.
    Si azi fiind data de 13, le urez Un calduros si sincer La Multi Ani !!!

    1. Posted by Sergiu - Zdrontzi | 13 Decembrie 2006 14:24
  • Si eo :( nu mai fac cuvintele un show pt oamenii mai lenesi?
    ca nu prea ma tine buzunarul sa merg pana la timisoara

    2. Posted by alt_loser | 13 Decembrie 2006 16:08
  • Am fost la concert la Teatrul National si pot sa spun ca a fost un concert genial.Totul a fost O.K. sound,atmosfera si Celelalte Cuvinte.
    Ceea ce m-a dezamagi au fost materialele promotionale:imprimeul de pe tricou nu a fost sa spun in ton cu ceea ce reprezinta CC pt noi fanii. Cei care s-au ocupat de asta nu a fost foarte inspirat.Armaghedon,"Cina Balaurului"-teme pentru viitoarele tricouri.

    3. Posted by kaiphas | 15 Decembrie 2006 15:09
» vezi toate comentariile
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte