ROCKIN' TRANSILVANIA - a doua zi

Ziua a doua a festivalului a mers pe latura heavy, cel putin in ceea ce priveste trupele de final. Pana acolo, prima care a evoluat a fost Eyeseered – o trupa tanara din Medias care nu are un stil foarte bine definit, dar ala care e se invarte in jurul unui doom/death cu ceva gothic. Pana astazi nu auzisem de ei, dar piese ca Suspicion Overload si Alive ma fac sa cred ca voi mai auzi pentru ca suna bine si inchegat. Se pare ca au la activ un produs discografic, vocalul impartind in public cateva exemplare.

EYESEERED

Din pacate, cei de la Abigail au cantat foarte putin, maxim jumatate de ora, din cauza unor presiuni legate de respectarea programului. Au promis totusi un concert mai lung pe viitor. Fara Corina si cu un nou chitarist, bucurestenii au mers tot pe linia doom/death, prezentand si o piesa de pe albumul ce va sa apara – Forever After. Pentru cei care-i cunosc, au sunat bine, numai ca prea putin; din pacate, nu cred ca i-au convins pe cei care-i ascultau pentru prima data, caci au trebuit sa spuna la revedere inainte de a ne dezmetici.

ABIGAIL

Tot putin a cantat si L.O.S.T. si tot din aceleasi motive; cei patru au inceput cu bine-cunoscuta Becoming a Lie si ne-au amintit car de bun este death-ul melodic practicat de ei si cu care au atras atentia de la inceput. Si ei au venit cu un preambul al viitorului album, efectul asupra celor inca putini spectatori fiind clar pozitiv.

L.O.S.T.

Cred ca cel mai rau mi-a parut de timpul scurt alocat atunci cand pe scena a urcat Thunderstorm. Desi ii vazusem cu doua zile in urma, mi-ar fi placut sa ma bucur de vitalitatea din piesele lor pentru mai mult de treizeci de minute. Cred ca asta a fost si parerea publicului ce incepuse sa se stranga; de fapt, sunt sigura, datorita insistentei cu care s-a cerut un bis. Vise digitale precedat de un intro, Avertizare, Cer in flacari si Ultimul drum nu au fost deloc de ajuns.

THUNDERSTORM

Nu se poate spune despre Axxis ca ar fi o trupa geniala cu toate albumele bune (si cateva piese foarte bune) pe care le are la activ; in schimb este o placere sa-i urmaresti live. Au incercat sa prezinte unui public ce-i vedea pentru prima data piese reprezentative si antrenante – zic eu ca au reusit, de la Doom of Destiny si pana la Little Look Back. Tales of Glory Island, Bloodangel, Lady Moon sau Living in a World au fost o incalzire buna pentru concertele de mai tarziu si cativa din prietenii care au auzit cu aceasta ocazie pentru prima data de Axxis mi-au spus ca i-a prins si ca vor asculta albumele. Sufletul trupei este Bernie, intr-o comunicare continua cu cei prezenti, foarte tari fiind fazele in care a incercat sa citeasca niste fraze in romana – i-a iesit neasteptat de bine, iar gestul a fost special. Am fost insa dezamagita sa aflu ca Andre Hilgers (Rage) a parasit trupa din cauza suprapunerii de concerte, inlocuitorul de moment fiind Dirk Brand, in timp ce Axxis cauta un tobar permanent.

AXXIS

Prezenta incantatoarei Doro a insemnat pentru mine cota cea mai crescuta la capitolul curiozitate, fiind dintre trupele mari o premiera. Curiozitatea a fost satisfacuta cu succes si in sensul cel mai bun, blonda de 44 de ani (din care peste 25 pe scena) fiind remarcabila. Desi inconjurata de muzicieni foarte buni, se poate vorbi mai degraba de Doro Pesch si restul lumii decat de o trupa. Asta nu inseamna insa nu ca nu impresioneaza cu acel heavy-metal-girl-power de o energie debordanta. Din motive obiective nu am putut asista la tot concertul, dar cat am vazut m-a convins ca nemtoaica mai are ceva de spus pe scena metal; Earthshaker Rock, I Rule the Ruins, You’re My Family, True as Steel, Fur Immer, Breaking the Law si All We Are au incins publicul comasat in fata scenei format cel putin pe jumatate din fete. Din nou am constatat numarul mic de privitori, maxim 800 de oameni cu tot cu cei rasfirati pe la bere.

DORO

Este a treia oara cand vad Helloween, dar prima data din primul rand – credeti-ma, se simte diferenta! Precedat de aclamatiile „Happy happy Helloween, Helloween, Helloween, happy happy Helloween o-o-ooo”, concertul a fost deschis cu Halloween, ca o semnatura, urmand hit-uri unul si unul, mai vechi sau mai noi: Sole Suvirvor, As Long as I Fall, Eagle Fly Free (daca pana acum reactiile publicului au fost moderate, aici a luat foc), A Tale that Wasn’t Right, The Bells of the Seven Hells (precedata de un solo de tobe in forta), Dr. Stein (trebuia sa fie si una din piesele haioase, nu?), iar pe final un medley cu Perfect Gentleman (unde Deris a aparut cu joben, sacou si baston si a pus spectatorii la treaba, punandu-i sa cante – cine mai avea cu ce...), I Can, If I could Fly, Power si Keeper of the Seven Keys. Deris a prezentat trupa si a incheiat concertul... sau cel putin asa spunea scenariul. Bis-ul a fost cerut cu insistenta si bostaneii s-au intors pentru Future World si I Want Out, cantate in aceeasi masura de trupa si de fani. Helloween mi-a intarit parerea ca trebuie sai mai vad de multe ori pana sa ma satur si ma indoiesc ca numai mie. Au fost la inaltime de la un capat la altul, in ciuda problemelor de sunet de la inceput (vocea mult prea incet) si, foarte important, s-au prezentat ca o adevarata echipa, fiecare fiind in centrul atentiei la un moment dat.

HELLOWEEN

 
Festivalul mi-a spulberat suspiciunile pe care le aduceam cu mine in Sibiu si nu pot decat sa sper ca nu va ramane o editie solitara. Numele de pe afis au promis si au „livrat” niste concerte de adus aminte, in special trupele mari, dar nu numai. Faptul ca orele de incepere si de incheiere s-au respectat (ok, ok, duminica au depasit cu 5 minute si sper sa nu se lase cu amenzi) a contat foarte mult, mai ales ca a fost vorba de doua zile toride; din acelasi motiv au contat si cozile destul de reduse la lichide. Este adevarat, acest lucru a fost si din cauza unei prezente, repet, reduse. Pacat, cine a venit zic eu ca a avut ce vedea. Revin la sunet despre care constat ca parerile sunt impartite; raman la parerea ca a fost bun si foarte bun, iar problemele care au aparut s-au remediat repede. O experienta fericita Rockin’ Transilvania 2008 si imi recunosc curiozitatea pentru editia 2009.