Trooper & X-Plod in Old School

Cred ca cel mai mult in ultima vreme mi-au lipsit din scena rock autohtona concertele Trooper, motiv pentru care in momentul in care am aflat ca planifica o cantare in Old School mi-am anulat planurile de vineri seara si m-am infiintat la locul faptei.

X-Plod

Aproximativ o jumatate de ora au cantat pustii de la X-Plod (nu-i prima data cand trooperii promoveaza tinerele talente),, despre care ce sa zic – desi e un pic amuzant sa auzi Master of Puppets cu vocea unui copil de 9 ani, trebuie sa recunosc ca fac o impresie frumoasa. Tobele in special suna foarte bine, fiind „acoperite” de Mihai „Bubu” Cernea (baiatul lui Misu Cernea si Crina Mardare, pusti pe care l-am mai vazut la tobe pe la diverse emisiuni), dar si cele doua chitare ale fratilor Comaroni; ma gandesc ce furori fac pe la scoala in postura de rebeli rock.

In conditiile date (adica un album lansat cu compozitii proprii cover-uri reusite pentru Metallica, Dream Theater, AC/DC sau Deep Purple), viitorul rock suna bine; singura speranta pe care o am este sa nu se dea pe „comercialitati” si pokemonisme, pentru ca altfel pustii au si talent, si mana si conditii.

Trooper

S-au facut schimbarile necesare, probe de sunet si ce mai trebuia si si-au inceput concertul cei de la Trooper, dupa ce au anuntat ca vor canta si piese aflate ceva mai rar pe lista lor, poate si ceva in premiera. Si ca sa ne demonstreze asta, prima piesa a fost Vant calator, pe care eu cred ca am mai auzit-o de numai doua ori la cate concerte am fost (si am fost...) si care-i undeva in top-ten-ul meu. Tot foarte rara este si urmatoarea, Nu ma uita, la fel si Posedat (dupa Cum vreau eu), care pentru mine cred ca a fost surpriza cea mai mare si cel mai mult gustata. Au urmat Maine vom sti, Doar a mea, Dorinta (varianta „slow”) si in premiera (pentru mine, cel putin) Vlad Tepes, compozitie din cate am inteles de pe urmatorul album; n-am putut sa-mi fac o parere foarte exacta despre cum se prezinta, din cauza sunetului foarte prost (in Old School o sa se auda bine un concert rock cand mi-oi vedea eu ceafa; au schimbat ei pozitia scenei, dar cu difuzoarele necalibrate ca lumea, tot degeaba), astept o alta ocazie. Nori de hartie a beneficiat de prezenta lui Valeriu Ionescu aka Prunus (Voltaj); bucurie (si nebunie) mare in continuare, cu Inca un strigat, apoi alta surpriza placuta, Orizonturi, ocazie cu care Coiotu ne-a prezentat trupa (desi nu stiu cine din sala nu o stia). Pe final de meci au ramas Nu mai sunt ingeri, Nu mai conteaza (motiv de un pic de topaiala), Tari ca muntii (si eu si altii ne bucuram ca inca este prezenta la concerte) si Amintiri (nici nu putea lipsi); bisul a insemnat Highway to Hell (AC/DC) si Strigat – o ultima explozie de energie a publicului nu foarte numeros, dar teribil de entuziast si moment coincident cu cel in care mi-am pierdut eu vocea.

Nu este cel mai cel concert Trooper la care am fost, poate ca varsta isi spune cuvantul (nasol moment), poate ca m-am saturat de sunet infect, poate ca am inceput sa iau fazele astea „for granted”; dar am fost la un concert la care m-am simtit foarte bine, la care am dat din cap si am cantat cat m-au tinut gatul si plamanii, de la care am plecat mirosind a tutun de parca eu as fi tras vreo doua cartuse si care mi-a amintit de vechile concerte cu public destul de putin (deh, lipsa de promovare), dar in al noualea cer pentru ca trupa favorita se afla la o aruncatura de bat (de toba? sau poate o pana?) de el.