concerte

Whole Lotta Love… Robert Plant la Bucuresti

Whole Lotta Love… Robert Plant la Bucuresti
TRUPE: Robert Plant

Avertisment: aceasta nu este o cronica profesionista din motive diverse. In primul rand, este scrisa pe jumatate la birou, in timpul legal de lucru. Faptul desigur ca nu m-a impiedicat sa retraiesc « ieri-ul » minunat in timp ce scriu aceste cuvinte. Dar despre minunatii… pe mai tarziu. Cum va spuneam, sunt la birou. In al doilea rand, imi lipsesc fotografiile, iar cuvintele sunt mult prea putine si prea “prafuite” pentru a descrie sentimentele prin care am trecut de-a lungul intregului concert Robert Plant and The Strange Sensation… dar am sa incerc. M-am cam speriat cand am citit pe spatele biletului ca nu este permisa intrarea cu aparatura de inregistrat audio – video. De unde sa stiu ca bietul meu aparatel ar fi putut trece testul, neincadrandu- se in categoria « aparaturii profesioniste » ?. Sa ma scuzati ,deci, pentru lipsuri. Iar in ultimul rand, am fost si sunt un simplu ascultator. Prin urmare detaliile tehnice lipsesc. Pot sa spun doar ca au avut luminite foarte interesante colo sus pe scena, iar sunetul a fost brici.

Dar sa o luam de la inceput… Concertul l-am facut cadou si totodata mi l-am daruit. Ma gandesc ca a fost un cadou reusit.
Am ajuns in zona Romexpo cu putin inainte de inceperea recitalului Taxi. Pe drum, depaseam tot soiul de oameni: plete grizonate, fatuci suparate pe viata, tinerei cu freze de serpilieni (pentru eventuale nelamuriri, cautati pe Google predica domnului Lorin Fortuna). Toti se indreptau spre acelasi punct: Parcarea C – Romexpo. Cica se zvonise ca avea sa apara acolo pe scena un om special alaturi de alti oameni (care s-au dovedit a fi si ei intr-adevar deosebiti )., pregatiti sa ne duca inapoi in timp pe solo-uri de chitara si sa ne readuca in prezent pe ritmuri cu influente orientale. Paza a fost blanda, chiar gentila as putea spune, pentru ca la perchezitionare nu mi s-a rupt geanta, n-am scapat nimic pe jos si in plus am ajuns imediat in fata. Scena era cuprinsa de calmul dinaintea furtunii. Cateva lumini sclipoceau nu prea timid, fumul inunda instrumentele, iar chitarile asteptau cuminti intr-un colt amenajat special pentru ele.

Si iata ca muzica incepe sa curga. Taxi, trupa din deschidere a prestat bine. N-am sa ma alatur “carcotasilor” care-si doreau un cu totul alt gen de muzica inaintea cantarii multasteptate. Totusi, parca a lipsit ceva…A lipsit un pic mai multa energie, mai multa bucurie si entuziasm. Piesele au fost dragute, dar cam triste si nepotrivite unui asemenea eveniment. Oricum, au sunat ok si au numai bile albe datorita sinceritatii cu care au afirmat ca Romania merge spre bine din moment ce Taxi a ajuns sa deschida concertul Robert Plant and The Strange Sensation. Acum… dupa cum considerati si voi…

Spre finalul jumatatii de ora de Taxi ne-am gandit ca ar fi placut sa ne racorim setea. A durat ceva pana cand am ajuns la jumatatea cozii spre jetoane. Oare asa se simte lumea la cazino? Incantata ca a ajuns in fata si ca nu va muri de sete in urmatoarele 120 de minute, dupa ce s-a chinuit cu acea sete si in plus, s-a mai adaugat si setea de muzica buna? (Asteptam cu nerabdare concertul si in plus mai trebuia sa facem fata unei cozi consistente pentru a putea infasca un Pepsi, o bere sau o apa).

Pana la urma, am scapat la fix de jetoane si ne-am indreptat spre locul in care ne asteptau prietenii. Si ca un facut, a inceput sa apara lumea pe scena. Aplauzele au fost ca la inceput, nici timide, dar nici indelungate. Insa dupa Tin Pan Valley, Black Dog sau Misty Mountain Hop cine mai putea sta cumintel la locul sau ? Si in plus, cum sa nu incepi sa te misti in ritmul muzicii, cum sa nu aplauzi si sa zambesti larg cand in fata ta , la doar 15m canta una din marile legende ale muzicii ? Iar la Going To California, cum sa nu inchizi ochii si sa nu-ti lasi imaginatia sa decoleze de pe plaiurile mioritice?

 

 

Despre prezenta lui Robert Plant pe scena nu stiu cum v-as putea povesti. Am avut alaturi un om care a cantat din tot sufletul, fara sa tina cont ca publicul de la Romexpo nu era atat de numeros ca cel de pe stadioanele de altadata. Era de ajuns sa inchizi ochii si sa te lasi pe firul muzicii, intrand in atmosfera. Gesturi naturale si o voce de neuitat ne-au facut sa lasam deoparte restul lumii si sa ne bucuram doar de clipa prezenta. Recunosc, il asteptam imbracat in ceva camasa larga si comoda, dar pana la urma si tricoul de pirat si-a avut farmecul lui.

 


Am cantat, am dansat si am batut din palme, deoarece a meritat din plin totul in acea seara de duminica 8 iulie 2007. Whole Lotta Love baby… si spiritele s-au incins si mai tare, solo-uri de pastrat in cutia cu amintiri s-au aglomerat unele peste altele, iar vocea… vocea continua sa ne poarte prin timp. Si l-am vazut pe taica-meu la 20 de ani, cum cauta pe toate drumurile sa asculte un strop de Led Zeppelin, cu pleata-n vant si cu blugii pentru care si-a primit papara de la taica-sau. Si imediat apoi ne-am vazut pe noi,  in fata celui care i-a minunat pe multi dintre parintii nostri.

 


Mai mult nu stiu ce v-as putea povesti. A fost un concert de suflet, excelent din aproape toate punctele de vedere, un concert la care am crezut  ca s-a depasit bariera timpului pentru prima data  si la care m-am simtit extraordinar. Melanjul de muzica buna, atmosfera placuta si prieteni aproape si-a facut din plin efectul.

A fost un vis implinit. Am ramas profund impresionata in momentul in care si-a luat « la revedere » pana data urmatoare, aratand in mod vadit spre  ceasul care ticaia. M-am simtit mica. Si am simtit ca am atunci in fata mea o persoana care  stie cu siguranta ce inseamna sa lasi ceva in urma pentru restul lumii.

 

 

Plant are langa el instrumentisti grozavi, alaturi de care ne gadila auzul in continuare cu minunatii. Are un glas de neuitat, care trezeste si acum pofta de viata a trecutelor tinereti. Are si va avea intotdeauna o lectie de dat. O lectie despre pasiune, continuitate si libertatea de a fi.

Babe I’m Gonna Leave You… putin nostalgici, cu sufletele cucerite, c-un zambet intiparit pe buze, de parca am fi vazut lumea intreaga la picioarele noastre.

Foto: Max pentru RockXpress.ro

Autor: Epiphany
Vezi galeriile trupelor: Robert Plant

Data concert:  July 08, 2007  | 3 Comentarii  | 6276 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Whole Lotta Love… Robert Plant la Bucuresti

  • Salut. Intr-adevar un concert greu de descris in cuvinte. Senzatii stranii in aer si multa muzica buna. Am doar o corectura de facut cronicii tale. Nu s-a cantat Misty Mountain Hop. Este posibil sa o fi confundat cu Four Sticks pe care a interpretat-o, tot de pe Untitled Fourth Album. Atata doar. Rock on si multam de poze mai ales ca sunt si eu pe acolo cu steagul meu! Huhaaa.

    1. Posted by Andrei | 11 Iulie 2007 11:20
  • a fost cel mai bun concert pe care l-am vazut vreodata. atmosfera m-a cucerit cu totul si a doua zi nu imi puteam reveni. intr-adevar nu se pot gasi cuvinte pentru ce a fost in seara aceea :D plant & strange sensation au facut magie pe scena. sper sa mai fim onorati cu asemenea concerte mari, la care stii ca merita sa vii si la care stii ca nu vei fi dezamagit de o prestatie mediocra. la un moment dat era sa renunt si sa nu mai vin. ma bucur ca am facut alegerea corecta. cheers :D

    2. Posted by PianoMan | 16 Iulie 2007 10:25
  • imi pare enorm de rau ca nu am mers trebuia sa strabat o cala lunga pana la romexpo da poate dac. vin cei 3 maiestri impreuna cu fiul lui bonham voi fi si eu acolo cu siguranta.Va iubesc pe toti fanii led zeppelin

    3. Posted by raluka | 29 Ianuarie 2008 08:07
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte