ANNIHILATOR - Schizo Deluxe

Acum cateva saptamani avusesem tema pentru acasa ultimul album Destruction. Care, in masura in care mai inghit thrash in 2005, mi-a placut. Diferenta intre Destruction si Annihilator e mare. Instrumental, canadienii sunt mai tehnici iar solourile lui Waters sunt peste tentativele lui Schmier. Componistic, stilul te cam tine in corzi, fara sa te lase sa experimentezi foate mult, insa Annihilator mi-au parut intotdeauna mai complecsi decat nemtii. Padden e mai versatil decat acelasi Schmier. Si totusi, albumul celor de la Destruction mi-a placut mai mult, cel putin privindu-l in ansamblu.

De la ultimul Annihilator imi place mult titlul. Schizo Deluxe promite o extravaganta muzicala, o dementa componistica, dar din pacate se tine de cuvant doar pe alocuri. Din fericire, are macar cateva momente interesante. Piesa de debut, Maximum Satan, isi justifica titlul fioros si dincolo de onomatopeele de la inceput (de care se cam abuzeaza pe album), este una din cele mai in forta, atent compusa si executata de. Apoi, sincer, urmatoarele 3 piese m-au cam plictisit.

Daca reusesc sa scape de sindromul pedalei duble peste riff-uri extra-uzate si al vocilor fara expresie, Annihilator-ii reusesc insa sa faca treaba buna. Asa ca, in a doua jumatate a albumului am simtit ca nu-mi pare rau de timpul pe care i l-am acordat. Invite It e extrem de balansata, Too Far Gone are o tema de chitara care mi-a ramas in minte iar Clare e o balada thrash excelent compusa si bine condusa pana la final. Something Witchy incheie lista celor cinci piese care, dupa umila parere subiectiva a cronicarului, ar fi format un EP foarte reusit.

Atunci cand Waters e inspirat in solouri iar Padden isi pune putin plamanii la munca, se intampla lucruri. Din pacate, mult balast si o permanenta senzatie de deja-vu. Cu toate acestea, un produs mult peste valoarea ultimelor reaizari Annihilator. Cu tristete in taste, recunosc ca nu ma astept la multe de la o trupa de thrash metal in 2005, oricum totul s-a inventat acum 20 de ani. Ce vad in acest album este atat confirmarea faptului ca stilul e in agonie cat si speranta ca muzicienii care nu se cramponeaza de ceea ce s-au obisnuit sa faca o viata intreaga mai pot produce si lucruri interesante.

Pentru un fan al thrash-ului, albumul este probabil excelent. Pentru un fan Annihilator, cu siguranta o surpriza placuta. Pentru mine, o jumatate de album mi-a placut la nebunie. Deluxe. Cealalta m-a innebunit de plictiseala. Doar Schizo.

Cynyc Nota: 7.5