Am citit cu sufletul la gura tot ce s-a scris aici despre marele om.
Tin sa le multumesc tuturor celor care s-au oprit aici pt. a scrie o vorba despre marele artist, tuturor celor care au tinut sa-l asigure ca noi cu totii, cei care il oprim pe strada sa-i pupam mana, purtam in suflete o bentita.
L-am revazut pe maestru acum doua luni dupa foarte multi ani.
Anii au trecut peste el, bentita era insa tot acolo.
A ramas acelasi om simplu, asa cum il stiam.
Imbracat in pantaloni rosii, pantofiori rosii si o camasa rosie cu carouri negre, astepta autobuzul 336.
Iii invit pe cei cu suflete sensibile sa ne urcam cu totii in autobuzul care ne va purta pe portativele muzicii marelui textier si interpret:
Autobuzul ne asteapta in aceasta statie:
http://www.radio3net.ro/rorock.php?cx=albume&id=200