interviuri rock

Anders Friden (In Flames): Omul care si-a gasit scopul

Anders Friden (In Flames): Omul care si-a gasit scopul
TRUPE : In Flames

O discutie pe semi-fuga cu Anders Friden, inaintea concertului In Flames de la Arenele Romane. A inceput cu teme mai abstracte, dar s-a terminat cu lucruri mai lumesti, cum ar fi festivalurile, vara suedeza si copiii.

 

 

Metalfan: Salut, bine ati venit in Romania si bine ati venit pe metalfan.ro!
Anders: Salut, incantat de cunostinta!

Metalfan: N-avem prea mult timp la dispozitie, asa ca o sa intram direct in subiect. Anul trecut ati lansat A Sense Of Purpose. Ce inseamna lucrul asta pentru voi? Ma refer atat la sensul titlului cat si la usoara schimbare de directie muzicala pe care ati facut-o...
Anders: Pentru mine In Flames inseamnsa foarte mult si simt, de asemenea, ca In Flames a devenit un lucru care inseamna foarte mult si pentru multi alti oameni. E de ajuns sa dam publicitatii informatii despre titlul unui cantec si oamenii incep imediat sa discute, stii... sa discute si sa ras-discute, sa discute si sa ras-discute... Si cred ca treaba asta inseamna ca am creat un scop, un rost si pentru alti oameni, de aici titlul. De asemenea, eu ca persoana, atunci cand a venit pe lume fetita mea, cand s-a nascut primul meu copil, am simtit ca mi-am gasit un scop in viata, ca in sfarsit exista ceva mai presus de mine, mai important decat mine, am simtit ca mi s-a distrus ego-ul intr-un fel. Deci nasterea copilului mi-a adus un scop. Titlul are, deci, mai multe intelesuri, dar nu are nici o legatura cu vreo schimbare in plan muzical.

Metalfan: Deci are legatura cu ce s-a intamplat aici (arata spre cap)...
Anders:
Da, e sentimentul ala ca ai un scop in viata, si e o chestie buna, sa stii ca nu mai ratacesti, ca nu mai trebuie sa cauti nimic. Daca am un scop, atunci pot sa fiu calm si sa ma bucur de alte lucruri in viata. De obicei cauti, cauti, cauti, si esti atat de concentrat sa obtii rezultate in cautarea asta, incat iti scapa multe chestii care se intampla in jurul tau.

Metalfan: Deci erai inca in cautari cand ati lansat Clayman, de exemplu, in 2000...
Anders: Haha! Intr-un fel... Dar de fapt albumul ala e despre o relatie dificila pe care am avut-o, iar titlul descrie exact starea in care ma aflam – faptul ca ma puteai modela in orice forma – devenisem un om de lut...

Metalfan: Crezi ca ati atins, ca formatie, un punct de cotitura in care oamenii asteapta din ce in ce mai mult de la fiecare nou album al vostru?
Anders: Da, cred ca am adunat din ce in ce mai multi fani de-a lungul carierei noastre. Inca de cand m-am alaturat formatiei (asta a fost in 1995, iar primul meu album a fost Jester Race). Dar stii, cand am lansat Jester Race a trebuit sa-i iau apararea in fata comparatiilor cu Lunar Strain; iar cand am lansat Whoracle a trebuit sa-i iau apararea in fata comparatiilor cu Jester Race. Cam asa a fost de fiecare data, dar din ce in ce mai multi oameni se ataseaza de trupa asta si, dupa cum spuneam, chiar cand dam publicitatii un titlu de melodie sau bucati dintr-o melodie, oamenii isi formeaza deja o parere in loc sa astepte rezultatul final. E clar ca sunt mai multi oameni care “diseca” si discuta despre ce facem, dar ma simt bine asa, chestia asta nu ma schimba pe mine sau nu schimba muzica mea – astea-s lucruri care vin dinauntrul meu. Si nimeni, cu exceptia celor cinci emebri ai trupei, nu poate sa decida in privinta asta.  Si n-o sa ma schimb pentru tine, pentru el sau pentru oricine altcineva, indiferent de ce spuneti. Daca-ti place bine, daca nu, ma doare-n c**.

Metalfan: Ne-o fi placand noua ceva la voi din moment ce suntem aici, dar ma rog...
Anders: Hahaha, normal, dar intelegi ce vreau sa spun... cred ca nu sunteti neaparat pe un drum gresit daca va place – voi sau oricine altcineva.

 

 

Metalfan: Apropo de cum va percep oamenii, imi aduc aminte cum cineva v-a facut o scurta descriere care mi s-a parut ridicola la momentul ala: “suedezi [death metal suedez – n.n.], dar vand”. Tu ce-ai inteles din chestia asta?
Anders: Uau... nu stiu... tu ce-ai inteles din chestia asta?

Metalfan: Dupa ce m-am gandit si m-am gandit la ce-a vrut sa zica tipul ala, am presupus ca percepea death metal-ul suedez ca pe un gen agresiv care trebuia sa ramana underground si chestia asta era in contradictie cu succesul pe care il aveati voi la momentul ala. [asta era prin 2000 – ma intreb ce-ar zice omul ala cum – n.n.]. Crezi ca intervine vreo schimbare majora atunci cand incepi sa ai succes si in vanzari, nu doar in articolele criticilor si comentariile fanilor?
Anders:
Da, normal ca ne-am schimbat ca oameni, dar cred ca mai degraba din cauza faptului c-am imbatranit, ca nu mai avem 20 de ani – aia era varsta la care scoteam primele albume. Trupa s-a format in ’92, a scos primul album in ’94, deci clar ca lucrurile s-au schimbat de atunci. Dar nu s-au schimbat din cauza... Stii, eu nu pot sa modelez formatia asta sau sa scriu cantece care sa placa la sigur altor oameni. Probabil daca as sti reteta asta, as fi foarte decis s-o folosesc, haha. E tare sa calatoresti prin lume, sa cunosti oameni de peste tot, dar [cu succesul – n.n.] n-ai cum sa fii sigur, nu se stie niciodata, corect? Acum sunt multe trupe din Suedia care au ajuns de succes la un moment dat – suntem noi, Arch Enemy, Soilwork, The Haunted – toate formatiile astea o duc bine si calatoresc prin toata lumea si canta peste tot. Intr-un cuvant, normal ca ne-am schimbat, dar nu pentru ca mi s-a spus sa cant ce le place altor oameni. Probabil si tu te-ai schimbat, nu mai esti ca atunci cand erai copil. Probabil ti-ai taiat pletele la un moment dat, de exemplu, corect? Dar daca ramai incremenit in proiect iarasi nu-i bine, nu? Eu cred ca noi n-am fi fost astazi aici daca scoteam Lunar Strain de noua ori la rand.

Metalfan: Ok, sarind la alt subiect, la editia limitata a lui A Sense Of Purpose ati adaugat un bonus DVD cu inregistrari din studio si secvente din procesul de facere a albumului. Tipii de la As I Lay Dying apar si ei in materialul asta. V-ati gandit la o colaborare cu ei? 
Anders:
Nu, nu, pur si simplu aveau concert in oras cand inregistram noi albumul si au trecut pe la noi sa vada studioul, sa ne salute, chestii d-astea. Ii stim de mult timp, am fost impreuna in turnee, deci...

Metalfan: Dar e vreun artist din aria metalului sau din afara ei cu care v-ar placea sa colaborati?
Anders: In mod clar Trent Reznor de la Nine Inch Nails. Asta ar fi chiar grozav. Oricum, sunt o groaza de alti artisti si muzicieni pe care ii respect.

Metalfan: Goteborg... Cum e sa stai intr-un oras care a dat numele unui gen muzical [Gothenburg]?
Anders: E tare, dar trebuie sa-ti marturisesc ca e o chestie la care nu ne-am gandit absolut deloc atunci cand am inceput. Eram doar o gasca de prieteni, ne placea muzica si voiam sa cantam, sa facem parte din scena muzicala. Dupa aia pur si simplu ne-a pus presa o eticheta. Eram din Goteborg, cantam metal, si uite-asa, haha.

Metalfan: Pentru ca am vazut ca discuti relaxat despre schimbarile trupei si chiar despre vanzari, haha, te-as intreba si daca una dintre fortele care va sustine e imaginea. Contribuie factorul “imagine” la succesul vostru? Stiu ca multi muzicieni din zona metalului resping orice apropo legat de imagine, totusi...
Anders:
Eu nu cred c-avem o imagine...

Metalfan: Hmmm... Hmmmm...
Anders: Sau o anti-imagine sau chestii de genul asta. Cred ca oamenii nu ne cunosc personal si isi formeaza o anumita perceptie asupra noastra. Dar n-avem o imagine speciala... Sau n-avem din cate stiu eu, daca vrei...

 

 

Metalfan: Ne apropiem de sfarsit, asa ca vine cliseul cu viitorul. Deci, planuri?
Anders: Acum se apropie festivalurile de vara si cum anul trecut am fost la vreo 18 sau 19, am zis “Hai sa mergem doar la vreo cinci sau sase anul asta!”; si se apropie si vara suedeza – daca n-o ploua prea mult, haha. Stii, toti avem copii si vrem sa ne bucuram de partea asta a anului impreuna cu ei. Si apoi o luam de la cap – in turneul pana pe la Craciun, stii... si dupa aia luam o scurta pauza si ne gandim la urmatoarea mutare.

Metalfan: Ca tot ai zis de copii... Ce cred despre tine, despre "serviciul" tau?
Anders: Eh, ma vad la televizor si au fost pe la concerte si le-a placut. Dar sunt tatal lor si nu cred ca vad ceva foarte diferit, sunt doar tatal lor, nu-i nimic ciudat pentru ei.

Metalfan: Si ce spun la gradinita cand ii intreaba lumea: “Dar tatal tau ce e?”
Anders:
Fiica mea face cinci ani, iar baiatul are un an. Asa ca fata poate sa ii spuna educatoarei “Stii, tata e acum la celalat capat al lumii, stii acum tata e in concert, e tot timpul ici-colo danc concerte, dand concerte, dand concerte...”, haha.

Metalfan: Intelege [metalul], haha?
Anders: Ea da. Baiatul e prea mic, dar cand aude muzica incepe sa dea usor din cap. Indiferent de muzica. Dar fata, cand a ascultat A Sense Of Purpose, chiar chiar s-a indragostit de unele cantece si chiar le-a cantat – intr-o engleza proasta, haha, dar a fost chiar tare.

Metalfan: Inca un lucru: cateva cuvinte pentru cititorii metalfan.ro? O ultima declaratie, haha?
Anders: Bine, nu stiu daca va fi chiar ultima mea declaratie, haha, dar ce vreau sa le spun sa sa asculte ceea ce facem si vreai sa le transmit ca sunt foarte fericit ca pot sa muncesc facand o chestie care-mi place foarte mult. Multumesc!

Autor: Tzugu, H.
Vezi galeriile trupelor: In Flames

   April 03, 2009  | 4 Comentarii  | 8022 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Anders Friden (In Flames): Omul care si-a gasit scopul

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri