interviuri rock

MANIFEST: au metalul scris in singe

MANIFEST: au metalul scris in singe
TRUPE : Manifest

Toata lumea stie ca Norvegia e patria black metalului, dar, in ultima vreme, au inceput sa circule niste zvonuri, cum ca una dintre cele mai tari trupe de scena din Norvegia cinta, de fapt, thrash metal. Vi-i prezint pe Manifest, o trupa relativ tinara din Trondheim, niste baieti care nu vor sa cinte chestii delicate si sar la git de fiecare data. De ce? Pentru ca asa le e scris in singe, dupa cum explica si titlul celui de-al treilea disc al lor, Written in Blood. Asa ca l-am convocat pe chitaristul Ole la o hemograma:






Metalfan: Salutare, Ole si bun venit la Metalfan.ro. Iti place sa dai interviuri? Dar sa citesti?
Ole Marius Larmerud: Salutare, multumesc. Imi place sa dau interviuri pentru ca sunt o buna modalitate de a promova trupa. E misto si sa citesc interviuri, dar le prefer pe cele tiparite, din revistele pe hirtie.

Metalfan: Spune-ne cite ceva despre tine, ca muzician: cind ai inceput sa cinti la chitara si de ce? Ce fel de chitarist esti?
Ole Marius Larmerud: Am inceput sa cint la chitara la virsta de 12 ani, datorita lui Angus Young. Primele lectii mi le-a dat un prieten de-al parintilor mei, aproape gratis. Inceputurile mele de chitarist sunt in rock’n’roll, dar in ultimii zece ani m-am concentrat pe metal.

Metalfan: Timp de trei ani ai facut parte dintr-o alta trupa din Trondheim, Atrox, care cinta avant-garde metal. De ce ai renuntat la avangarda pentru thrash?
Ole Marius Larmerud: Cind m-am alaturat celor de la Atrox, cintam deja de doi ani cu Manifest, deci a fost mai degraba un fel de proiect pentru mine. Ii stiam pe baietii din Atrox si, cum aveau nevoie de un chitarist, m-au chemat pe mine. Dupa doi ani m-au dat afara, hahaha! Eram prea ocupat cu Manifest si nu avem suficient timp sa fac si din Atrox o prioritate. Am facut un album impreuna, Orgasm (2004) si cred ca e un album bun si am ramas prieteni, mai vorbim din cind in cind.

Metalfan: Numele trupei tale, Manifest, se potriveste cu muzica voastra plina de energie, dar un nume destul de comun, nu individualizeaza prea tare trupa. De ce l-ati ales, are vreo semnificatie mai speciala, vreti sa transmiteti un mesaj?
Ole Marius Larmerud: Nu suntem genul de trupa care sa isi propuna sa influenteze optiunile politice ale oamenilor, daca la asta te referi. Am luat numele de pe albumul Chaos AD (Sepultura), e acolo o piesa care se cheama Manifest. Cred ca e un nume bun pentru o trupa, e usor de tinut minte, suna bine si arata bine.




Foto: Siri Hovland Kaldal

Metalfan: Written in Blood este al treilea album al trupei. Ce aduce el nou fata de precedentele? E mai bun?
Ole Marius Larmerud: Primul lucru care iese in evidenta este ca e mai bine produs decit precedentele. In plus, cred ca piesele sunt mai bine aranjate. Mi-e greu sa spun daca e mai bun decit cel de dinainte, pentru ca eu cred mereu ca ultima chestie pe care am facut-o e cea mai buna, deci poate nu-s persoana potrivita sa-ti raspunda la intrebarea asta. Dar in momentul asta, asa mi se pare, da. Daca ma intrebi peste 5 ani, poate o sa am alta parere.

Metalfan: Muzica voastra e caraterizata de o intensitate bruta, de un groove irezistibil. Cum reusiti sa prindeti in piese atita energie? Cum le compuneti?
Ole Marius Larmerud: Multe riffuri le scriu acasa si vin cu ele la sala de repetitii unde punem bucatile cap la cap impreuna si scriem piesele ca o trupa. Cintam si incercam impreuna tot felul de idei. Doua piese au fost scrise in studio, in timpul inregistrarilor, a fost un efort comun, o colaborare strinsa. Mereu am fost de parere ca trebuie sa putem reproduce fidel pe scena ceea ce cintam pe disc. De exemplu, avem un singur chitarist in trupa si atunci cind inregistram solouri, nu mai punem si o chitara ritmica pe dedesubt, pentru ca nu am putea cinta partile respective pe scena, ne-ar lipsi chitara ritmica si n-ar suna corect, ca pe CD.

Metalfan: De unde vine supararea din muzica voastra? E asa de mare stressul zilnic? Nu va place la birou? Va enerveaza vecinii atit de tare?
Ole Marius Larmerud: Nu-mi place deloc sa ma duc la serviciu, nu mi-a placut niciodata, dar am invatat sa ma impac cu situatia. Vecinii mei sunt ok. Nu stiu, pur si simplu, avem toti patru o tendinta naturala, o inclinatie spre a cinta muzica agresiva. Ne place energia mai mult decit orice, nu vrem sa cintam chestii delicate.

Metalfan: Discul incepe cu un asalt sonor viguros, care e intrerupt la jumatate de doua piese lente: Pitch Black Inside si Letters from the Grave, care e acustica. Cum v-a venit ideea sa va aratati si partea mai sensibila?
Ole Marius Larmerud: Am vrut sa scriem un intro acustic pentru piesa Irreversible si pina la urma ne-am ales cu Letters from the Grave, pe care am scris-o in studio. Pitch Black Inside e o piesa la care eu am scris riffurile si Stian [Leknes, voce] a scris liniile vocale. Piesa asta a aparut pentru ca am vrut ceva heavy, ceva care sa faca discul mai interesant decit o colectie de zece piese duduind la viteza maxima.

Metalfan: Un alt moment deosebit de pe album este intro-ul vorbit de la The Worst Is Yet to Come, adduce o atmosfera de film noir. Care e povestea lui?
Ole Marius Larmerud: Eu am venit cu muzica pentru intro si, atunci cind am repetat intro-ul, lui Stian i-a venit ideea de a pune peste el un pasaj vorbit, sumbru. Imi aminteste de filmul Sin City, care e unul dintre filmele noastre preferate din toate timpurile. Cred ca am vazut filmul asta de zece ori impreuna cu Stian!




Foto: Siri Hovland Kaldal

Metalfan: Esti multumit de prestatia ta pe disc? E vreun aspect de care esti deosebit de mindru si vrei sa ne atragi atentia asupra lui?
Ole Marius Larmerud: Sunt foarte mindru de intregul disc si de prestatia intregii trupe. In ceea ce ma priveste, cred ca soloul de la The Worst Is Yet to Come e un moment care iese in evidenta.

Metalfan: Ati lucrat la acest album impreuna cu producatorul Knut “Fug” Prytz si ati inregistrat in studiourile Trøndertun si Brygga. In ziua de azi, orice trupa extrema stie ca trebuie sa se duca sa inregistreze in The Abyss, Sonic Pump, Finnvox, sau Fredman. Toata lumea vrea ca albumul sa-i fie mixat de Sneap, Swano, Tagtgern sau de Madsen. Dar nu Manifest. Cine este Fug si de ce tineti asa de mult la el?
Ole Marius Larmerud: Fug e un prieten vechi al trupei. A lucrat ca inginer de sunet in studioul Godt Selskap, unde am inregistrat primul nostru album, Half Past Violence. Si a fost chitarist in Necrophagia o vreme, impreuna cu fratele sau, Frediablo. Tinem la el pentru ca ne place sa lucram cu el si lui ii place sa lucreze cu noi. Ne intelegem bine.

Metalfan: Spune-ne cite ceva despre versuri. Ce e scris in singe (Written in Blood) si cine este Tonnie von Adelaine? Cum platesti chiria cu un pistol de .45? Stian suna destul de amenintator, cit de violente sunt versurile?
Ole Marius Larmerud: Titlul discului este, mai intii, un titlu clasic de album de thrash, care suna beton, dupa parerea noastra. Cuvintul “blood” din titlu ma duce cu gindul la o multime de albume clasice ca Reign in Blood, Bonded by Blood, If You Want Blood You Got It si alte albume la fel de misto. Titlul are si un sens mai profund. Manifest are o activitate de zece ani deja, timp in care ne-am croit un drum printre multe greutati. In acesti zece ani, am vazut multe trupe aparind si disparind, dar noi suntem tot aici. Avem asta in singe, ne e scris in singe. Piesa de titlu e despre Manifest si despre cum am luptat sa supravietuim si sa raminem in picioare. In rest, versurile trateaza subiecte imaginare, cum e cazul cu Tonnie von Adeleine, sau chestii personale ca Pitch Black Inside. Stian scrie toate versurile.

Metalfan: Cit de prezenta este violenta in lumea de azi? Traim vremuri pline de violenta?
Ole Marius Larmerud: Fara indoiala ca traim in vremuri violente. Ajunge sa te uiti la stiri, in fiecare zi vezi atentate sinucigase, terorism, pedofili, e peste tot, la orice ora, suntem expusi masiv violentei, in mod constant. Si e o timpenie, daca un film are scene de sex, e interzis sa fie aratata o scula in erectie, dar oameni impuscati cu pistoale automate - nu-i nici o problema. Vi se pare logic asa ceva?!?

Metalfan: Stian a participat la o serie de concerte dedicate lui Tom Waits, un musician experimental – Earth Died Screaming. V-ati dus sa-l vedeti, cum vi s-a parut?
Ole Marius Larmerud: Alessandro, tobarul nostru, e si el membru al trupei respective, se  ocupa de partile de percutie. Imi place Tom Waits si cred ca Earth Died Screaming fac niste concerte beton. I-am vazut de citeva ori si cred ca-s grozavi.

Metalfan: Pagina voastra oficiala va prezinta ca fiind una dintre trupele norvegiene cu cea mai buna prezenta scenica. Cine cunoaste scena norvegiana stie ca asta nu e putin lucru. Ce aveti in plus fata de alte trupe?
Ole Marius Larmerud: Avem multa o gramada e experienta concertistica si in plus avem un simt al scenei pe care vad ca o gramada de trupe nu il au. Sarim la git de fiecare data! E un gen de atitudine «care pe care».




Foto: Erik Paulsen


Metalfan: Repetati mult? Se intimpla sa refuzati unele propuneri de concerte sau profitati de orice ocazie de va afla pe scena? Va plictisiti in studio?

Ole Marius Larmerud: Nu repetam prea mult impreuna, pentru ca traim in orase diferite. Atunci cind stateam cu totii in acelasi oras, repetam mai mult, de patru-cinci ori pe saptamina, timp de mai multi ani. Acum, repetam atunci cind scriem piese sau inainte de un concert, daca au trecut mai mult de doua luni de la cel de dinainte. Dar in general, nu repetam prea des. Eu incerc sa repet acasa, cam de doua ori pe saptamina.
Incercam sa prindem cit mai multe concerte posibil, dar n-o sa cintam in orice vagauna. Avem nevoie de cazare, un onorariu si cheltuieli de drum, plus o gramada de bere. Cred ca e misto si in studio, mai ales lucrind cu Fug, dar pe scena ne distram mai bine.

Metalfan: Scena metalica norvegiana e infloritoare: aveti o nenumarate trupe valoroase si o infrastructura excelenta. Cum e sa faci parte din ea? E tarimul fagaduintei pentru o trupa sau sunt si dezavantaje si uneori ai vrea sa fii altundeva?
Ole Marius Larmerud: Avem o gramada de posibilitati financiare, sunt multe locuri unde poti sa te duci sa ceri finantari pentru proiecte si chestii din astea. Dezavantajul este ca toata lumea vrea sa-si faca trupa. Nu-ti vine sa crezi cite trupe sunt aici, oricine isi poate permite o chitara sau un set de tobe.
In momentul asta as vrea sa fiu in Bahamas, sa stau la soare cu un pahar in mina, i-al dracului de frig iarna in Norvegia!

Metalfan: Care e cea mai importanta trupa norvegiana, in afara de Manifest, desigur, haha?
Ole Marius Larmerud: Chiar daca nu-mi place black metalul, cred ca trupele de black metal ca Dimmu Borgir si Satyricon sunt unele dintre cele mai importante trupe norvegiene. Orice parere am avea despre ei, trebuie sa recunoastem ca au facut cunoscut in lume metalul norvegian. Parte proasta este ca toata lumea crede acum ca toate trupele norvegiene cinta black metal si atunci cind dau peste o trupa care cinta altceva, cum e si Manifest, o privesc cu suspiciune.

Metalfan: Ce face ca o trupa sa fie mai buna ca alta?
Ole Marius Larmerud: Indivizii care lucreaza impreuna ca un mecanism bine uns, asta face o trupa sa fie buna. O trupa nu inseamna un chitarist, un tobar, un vocal sau un basist. Totul tine de felul in care ei interactioneaza si ce pot face impreuna.

Metalfan: Ti se pare ca Manifest e o trupa destul de cunoscuta, sau ar merita mai mult? Ce parere ai despre industria muzicala de azi? Te impinge sa-ti vinzi sufletul Satanei?
Ole Marius Larmerud: Eu mi-am vindut demult sufletul Satanei, hahaha!
Cred ca industria muzicala e plina de oameni misto, dar are si o parte de rahat, cu care nu-mi place sa am de-a face. Nu mai e importanta calitatea muzicii, e important sa cunosti persoanele potrivite, sa ai pe cineva deja cunoscut in trupa, sa ai un anume fel de imagine, chestii din astea. Daca nu pupi in fund pe cine trebuie atunci cind trebuie, trupa ta n-o sa ajunga nicaieri si asta mi se pare cel mai de rahat lucru.
Sunt convins de faptul ca Manifest ar trebui sa fie o trupa mai cunoscuta decit este acum si sper ca albumul Written in Blood sa ne ajute sa ajungem la nivelul la care trupa ar trebui sa fie. De un lucru poti sa fii sigur, n-o sa ne dam bine pe linga nimeni ca sa ajungem acolo, o sa ne facem propriul drum!

Metalfan: Multumesc ca ti-ai facut timp pentru interviu. In incheiere?
Ole Marius Larmerud: Si eu iti multumesc si va multumesc pentru interesul aratat trupei Manifest. Ascultati Written in Blood si veniti sa ne vedeti pe scena, daca aveti ocazia!

Autor: Klawz
   November 15, 2010  | 0 Comentarii  | 6576 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: MANIFEST: au metalul scris in singe

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri