interviuri rock

Mihai Tivadar (DIRTY SHIRT): Sa-nceapa circul!

Mihai Tivadar (DIRTY SHIRT): Sa-nceapa circul!
TRUPE : Dirty Shirt

Dirty Shirt este fără îndoială un nume prolific în peisajul metalic autohton. Şi când spun "prolific" mă refer în mod special la raportul materiale discografice/calitate, având în vedere faptul că în 2010 au ieşit la suprafaţă superbul Same Shirt Different Day, în timp ce un an mai târziu Live in the Truck avea să vadă şi el lumina zilei. Ca tot tacâmul să fie complet, 2013 ne aduce încă un excepţional album de studio (pe nume Freak Show), aşa cum cei şase maramureşeni ne-au învăţat de fiecare dată. Prin urmare, l-am abordat pe Mihai Tivadar pentru o "scurtă" şi foarte interesantă discuţie despre muzica Dirty Shirt, şi nu numai. Să începem:



Foto: Sam Decout
 

Metalfan: Salut, iată ca au trecut doi ani de la anterioara noastră discuţie, timp în care aţi mai pus la cale un album de studio. De unde atâta inspiraţie? Ce vă motivează să continuaţi?
Mihai Tivadar: Salutare. Într-adevăr, aceşti doi ani au trecut atât de repede, cu multe evenimente majore atât pe plan personal, cât şi artistic: un nou album Dirty Shirt. Cred că inspiraţia şi motivaţia îşi au originea în pasiunea noastră pentru muzică. Tocmai această pasiune ne-a făcut să trecem peste toate constrângerile şi problemele care au apărut în timp, inclusiv distanţele geografice.
 
Metalfan: Chiar dacă stilul Dirty Shirt e dificil de etichetat, câteva componente sunt clare, influenţa folclorică fiind una dintre ele. Pe “Freak Show” sunt vreo 3-4 piese care prelucrează teme din muzica populară. De unde vine interesul ăsta al vostru pentru muzica tradiţională? E un subiect care va pasionează, sau vă folosiţi doar de el pentru a adăuga o tuşă exotică muzicii voastre?
Mihai Tivadar: În materie de compoziţie şi interpretare avem o filozofie destul de simplă: să nu ne impunem nici o restricţie sau constrângere. Astfel dăm frâu liber imaginaţiei, şi atâta timp cât o piesă sau un pasaj sună bine, nu îl vom cenzura pe motive stilistice. Ţin să precizez faptul că deşi muzica populară românească e o sursă de inspiraţie importantă pentru noi, ea nu este „exclusivă”. Elementele folclorice au apărut spontan şi în mod natural, iar în concert creează o ambianţă specială, însă nu a fost o decizie „strategică”. Chiar am fost „sfătuiţi” sa ne axăm doar pe felia „folclor metal”, însă asta ar face muzica noastră previzibilă, o trăsătura pe care încercăm să o evităm. În timp cred că am reuşit să creem un stil omogen şi unic, chiar dacă influenţele provin din orizonturi muzicale şi geografice foarte diverse. 
 
Metalfan: Ce ştiţi despre situaţia muzicii tradiţionale româneşti în prezent, se mai cântă astfel de muzică, mai există interpreţi care să-i asigure un viitor?
Mihai Tivadar: Din păcate e pe cale de dispariţie, fiind asimilată de genuri „muzicale” (ghilimelele nu sunt întâmplatoare) care au priză la mase. În plus, muzica tradiţională românească a fost în ultimii ani mult denaturată de majoritatea formaţiilor de nunţi/botezuri/înmormântări, care preferă să nu mai folosească instrumente din moment ce se poate programa totul pe o clapă mai deşteaptă. Sper ca artiştii pasionaţi de folclorul românesc, chiar dacă sunt puţini, să continue şi să păstreze aceste tradiţii, fiindcă e o întreagă cultură şi istorie care s-ar pierde. De partea noastră, ceea ce putem să facem e să includem în muzica noastră această cultură, însă sper că nu vă aşteptaţi să facem muzică populară autentică :). E bine totuşi că muzica tradiţională românească a inspirat şi continuă să inspire artişti, şi sunt multe exemple foarte reuşite: Loredana Groza, Phoenix, Zdob şi Zdub, Negură Bunget, Bucovina, Dordeduh, etc. Folclorul românesc inspiră şi trupe din străinătate, cum e cazul grecilor de la Rotting Christ, care au realizat un cover la Cine iubeşte şi lasă” pe ultimul lor album.

 


Foto: Ciprian Vladut
 
 
Metalfan: Povesteşte-ne despre geneza acestui album: când aţi început să compuneţi şi cit timp v-a luat să terminaţi piesele, cine a compus mai multe şi cine mai puţine? Pe ce aţi insistat mai mult, care a fost prioritatea în etapa asta?
Mihai Tivadar: Eu sunt compozitorul principal al trupei, însă fiecare muzician participa cu idei, schimbări, ameliorări, etc. Cea mai „veche” piesa de pe album e Săracă Inima Me. E o idee veche de-a mea, însă a durat până a ajuns la forma actuală (probabil cea mai „progresivă” piesă de pe album). Am terminat-o la scurtă vreme după lansarea albumului Same Shirt Different Day şi a fost inclusă în turneul „Dirty Tour” (2010-2011). 
La compoziţie am început să „lucrez” imediat după lansarea Same Shirt Different Day, insă mai serios din 2011. Iniţial am creat machetele instrumentale, după care au urmat vocile-test şi versurile (scrise în marea majoritate de Leo Ciocan), părţi de synth-uri şi samplere (câteva colaborări interesante cu artişti din Anglia şi Finlanda). 
Faţă de înregistrările precedente, pe acest album am lucrat la partea vocală mult mai în detaliu. Pe de o parte, am căutat îmbinarea potrivită a timbrului original a lui Rini cu vocea gravă a lui Robi care are o partitură vocală mult mai complexă decât în trecut. De asemenea, am căutat melodii „catchy”, care să fie memorabile pentru ascultători, melodii interesante care să se completeze cu instrumentaţia. Oricum, sunt piese în care am testat chiar şi 4-5 linii vocale diferite. Toată lumea a participat, ceea ce face ca melodiile să fie atât de variate. 
 
Metalfan: Cum au decurs înregistrările, cum a decurs producţia albumului şi care a fost aspectul cel mai important, pe ce v-aţi concentrat atenţia în primul rând, din punct de vedere al sunetului?
Mihai Tivadar: Înregistrările au fost realizate într-un timp record, în vara anului trecut, deoarece timpul disponibil a fost foarte scurt. Astfel, tobele au fost înregistrate la LowBass Studio Deva  într-o zi jumate (mulţumim încă o dată lui Bilă şi prietenilor de la Targ3t) şi terminate eventualele edituri. Pe urmă am continuat cu chitarele principale (riffuri, crunch, clean), tot o zi jumate. După o zi de drum şi una de pauză, am înregistrat la Seini (home-studio-ul lui Mircea Patovan) basul (o zi jumate), chitarele acustice (o seară) şi vocile (două zile). Pe urmă, băieţii au reînregistrat câteva pasaje de voce în sala de studiu a lui Otto Ulman (vechiul nostru prieten de la Legion), iar Cosmin Petruţ a înregistrat părţile de vioară (o după masă) în studioul Casei Zamfirescu din Satu Mare (Radu Lup la consolă). În paralel, eu am lucrat pe synthuri şi am înregistrat câteva părţi de chitară adiţionale în home-studio-ul meu din Grenoble. Pe lângă asta, un solo a fost înregistrat de David McLoud (Word of Music Studio Londra) şi câteva elemente de synth de Assica Jelba (Santa Claus Studio, Finlanda). Timp de o lună am lucrat pe aranjamente, bineînţeles nu la un program de 8 ore pe zi :). Pe urmă trackurile au mers la mix şi mastering la Charles „Kallaghan” Massabo (de altfel co-producător al albumului). A lucrat şi el o lună bună la mix şi a finalizat masteringul la începutul anului 2013. În ceea ce priveşte sunetul albumului, rezultatul i se datorează mult lui Charles, care a avut mână liberă în crearea soundului, adaptând unele mici detalii pe urmă în funcţie de feedbackul nostru.
 
Metalfan: Spune-ne mai multe despre titlul şi mesajul discului, ce înseamnă „Freak Show”, cum aţi ales acest titlu şi ce reprezintă el?
Mihai Tivadar: Pe măsură ce albumul a căpătat o tendinţă clară (am putea spune un concept central, deşi nu e vorba de un album conceptual), multe teme fiind inspirate de ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi în viaţa noastră. E vorba în mare măsură de „circul” ieftin şi de prost-gust care se promovează în mass-media, dar şi în politică şi societate. Goana după senzaţional cu scopul de a face rating şi profit a atins cote de-a dreptul alarmante. Conceptul Freak Show şi ironia din muzica şi versurile noastre ni s-au părut reprezentative pentru album, ca de altfel şi piesa care-i dă titlul.
 
Metalfan: Care societate? Cea din România, din Franţa sau globală?
Mihai Tivadar: Acest Freak Show sau „circ” evident există şi la nivel global, dar parcă aşa cum e la noi, mai rar se vede. Cel puţin în Europa de Vest mi se pare oarecum mai discret şi mai moderat, însă interesele şi finalitatea rămân aceleaşi.
 
Metalfan: Dacă ar fi să faci o comparaţie între societatea franceză şi cea romanească, care ar fi asemănările şi deosebirile? Ce e mai "rau" şi ce e mai "bine" în România?
Mihai Tivadar: Fiecare ţară are o cultură şi o istorie proprie, şi chiar dacă România se află într-o situaţie economică şi socială dificilă, totuşi există anumite valori şi trăsături care greu le găseşti altundeva. Probabil cea mai importantă e uşurinţa de a te apropia de oameni şi ospitalitatea sinceră şi naturală a multor români. De exemplu, în turneul „Dirty Tour” am fost ajutaţi şi primiţi la ei acasă de oameni extraordinari. Însă, din foarte multe puncte de vedere, societatea franceză e mult mai avansată faţă de cea din România: economic, cultural, asociativ, sportiv, etc. Personal, faptul de a avea o dublă cultură, reprezintă un avantaj.

 

 
Metalfan: Ai putea sa ne prezinţi în câteva cuvinte fiecare piesă de pe disc?
Mihai Tivadar: Sper să nu pierd cititorul pe drum...
Ride e piesa care în mod natural a ajuns să deschidă „balul”. E o melodie despre nevoie de a avea o atitudine pozitivă şi a-ţi urma visele. Totul este prezentat într-o atmosferă ce aminteşte de filmele „western”. Muzical, e o piesă scurtă, de impact şi „catchy”. Ride va fi al doilea single de pe album şi va beneficia de un clip.
Bad Apples se referă la faptul că românii sunt deseori văzuţi, (câtepdată pe nedrept), ca „oaia neagră” a Europei. Convingerea nostră este că întotdeauna răspunderea este individuală, nu colectivă. Nu ni se pare deloc corect şi normal să demonizezi o colectivitate sau un popor întreg pentru acţiunile câtorva indivizi. Suntem prea repede arătaţi cu degetul, doar pentru că este facil şi convenabil pentru unii politicieni sau grupuri de interese care doresc să câştige astfel capital electoral sau simpatie publică. Mass-media are şi ea partea ei de „vină”. Fiecare ţară are „merele sale putrede”, inclusiv cele din Europa de Vest. Din punct de vedere muzical, Bad Apples e cea mai recentă compoziţie de pe album. Ideea mi-a venit la GBOB 2011 în timp ce mâncam împreună cu Pali (bas) o supă (chioară) pe la unu noaptea într-un restaurant şi la televizor se difuza o melodie a lui Gică Petrescu. Când am auzit melodia, am ştiut că va merge pe metal, tot refrenul fiind conceput „instantaneu”. Pe baza acestui concept a fost compusă şi dezvoltată toată piesa. Ţin să subliniez pasajul foarte inspirat a lui Rini, cântat în italiană („o Mamma Mia”), dar şi intervenţia excelentă a lui Cosmin Petruţ la vioară.
 
Freak Show e piesa de titlu a albumului. Nu degeaba a fost aleasă ca primul single (şi primul clip). Vorbeşte despre mass-media, despre show-ul ieftin servit zilnic la multe televiziuni. Ideea mi-a venit din experienţa unui membru de familie care a avut de suferit din cauza căutării „senzaţionalului” fals a unor televiziuni. Muzical, piesa are de toate: un intro şi outro dub-reggae, o strofă hardcore, un bridge melodios ce aduce a SoaD şi un refren inspirat din muzica rusească, cu o armonie folclorică şi un ritm ce trece din hardcore în rock’n’roll. Toate incluse într-o piesă foarte omogenă şi „catchy”.
Trust Me e cea mai agresivă piesă de pe album, ca sound, interpretare şi din punctul de vedere al mesajului. Toată piesa e construită în antiteza dintre discursul „real” al multor politicieni şi cel „oficial”. Muzical, Trust Me se bazează pe riffuri sacadate în paralel cu soundurile distorsionate electro-dubstep. 
Away e „aproape balada” albumului. E o piesă foarte lirică, cu o compoziţie a liniei melodice la care au participat patru persoane. 
The Business of Life vorbeşte despre situaţia financiară şi socială dificilă a multor persoane de vârsta noastră din România. E o piesa foarte groovy, însă cu riffuri grele, refren melodios şi un solo inspirat cu „iz” de folclor românesc.
Never Say Never îmbină un groove swing cu riffuri „old school”. Mulţumiri lui David McLoud pentru excelentul solo de clape într-o manieră jazz. Piesa e foarte mult orientată înspre latura vocală.
This is the Day e probabil piesa cea mai „standard” de pe album, însă ne doream o piesă directă, concepută pentru apariţiile live, cu un sound hardcore-industrial-metal tipic Dirty Shirt (riffuri grele, secţie ritmică precisă, sounduri samplere electro). Totuşi, un pasaj inspirat din muzica orientală aduce elementul-surpriză (ceea ce probabil caracterizează muzica noastră). This is the Day vorbeşte despre momentul în care trebuie să iei decizii grele care îţi vor afecta viitorul considerabil şi ireversibil.
Saracă Inima Me e o prelucrare a celebrei piese tradiţionale, însă într-o viziune foarte diferită, de la măsură şi armonie, până la construcţie şi interpretare. E o piesă care cel puţin în România are un succes garantat în concert (cum spuneam, piesa a fost deja inclusă în repertoriul live încă de pe timpul „Dirty Tour”).
Extreme Funky Disco e o piesă haioasă, o experienţă muzicală, în care se regăsesc pasaje funk şi riffuri extreme. Ce e interesant e faptul ca această combinaţie nu a fost rezultatul unei căutări, piesa fiind compusă într-un jam session în câteva minute.
Ştiam din start că Rocks Off va fi ultima piesă de pe album. Şi asta nu fiindcă e un cover (Daniel Bedingfield) ci datorită atmosferei balcanice, de petrecere şi voie bună. E o piesa scurtă, ce îmbină folclor si hardcore-punk la mare viteză. Cel mai bun mod de a încheia acest album şi de a te face să o iei de la capăt. Vorba lui Ciuraru: „Dacă v-o plăcut, daţi de la-nceput”. Pentru cei ce au ascultat piesa, ţin să precizez că textul final face referire pe de o parte la „personajele” descrise în album, dar şi la trupa Dirty Shirt, deoarece chiar ne-am prostit mult pe albumul asta (în sensul bun al cuvântului). În nici un caz la publicul nostru, deoarece avem „pretenţia” că acesta e inteligent şi ieşit din standardele societăţii actuale.

 
Metalfan: Aţi avut vreun ajutor de la vreo casa de discuri pentru producerea albumului? Dacă nu, aţi căutat vreun astfel de ajutor? Cine se va ocupa de distribuţie?
Mihai Tivadar: Albumul este 100% auto-produs. Nici măcar nu am căutat o casă de discuri deoarece ştiam că cel puţin la nivelul nostru, cu experienţa şi „reţelele” deja făcute, dar şi cu „uneltele” disponibile muzicienilor de astăzi, vom face o treabă mai bună decât o casă de discuri mică şi dezinteresată. Însă situaţia s-a cam schimbat în ultima vreme, partea de management a căpătat o altă amploare, şi dacă va continua în ritmul asta, foarte rapid vom fi nevoiţi să căutăm.

 


Foto: Sergiu Negrean

 
Metalfan:  Exista un lyric video pentru piesa ce da titlul albumului, însă nu ştiu dacă acest gen de videoclipuri poate fi numit videoclip, chiar dacă în ultima vreme foarte multe trupe atât autohtone, cât şi din afară folosesc acest mod de a face videoclipuri (Fear Factory cu piesa The Industrialist este un foarte bun exemplu).  Va mai exista si un alt videoclip la vreo piesa de pe album? Spuneai mai devreme ceva de Ride...
Mihai Tivadar: Da, primul videoclip la piesa Freak Show va fi lansat duminică 7 aprilie. Din vară ştiam deja că Freak Show va fi primul single şi va avea videoclip.
Având în vedere că videoclipul e foarte complex şi dificil de produs, şi deoarece ne doream să lansăm primul single înainte de album, Cristi Bălănean (care de altfel e şi chitarist în trupă) a realizat şi un „lyric video”. Acesta are aproape valoarea unui videoclip, fiind mai mult decât un lyric video clasic (conţine imagini în mişcare, efecte speciale, filmări cu soliştii, etc.). Cristi e şi producătorul videoclipului, de la regie până la realizare, incluzând toate efectele speciale. Filmările au fost făcute de Sergiu Negrean.
Al doilea videoclip va fi, asa cum am spus, pentru piesa Ride. Imaginile cu trupa au fost deja filmate, urmând ca partenerul nostru, compania franceză Commencal (una din cele mai cunoscute şi apreciate mărci de mountain-bike) să realizeze filmările cu riderii lor (probabil câţiva campioni mondiali) într-o zonă deşertică din Spania. Videoclipul va fi produs de Cristi Bălănean (Dirty Shirt) şi Sam Decout (Commencal).

 
Metalfan: Aveţi un turneu naţional deja planificat, este definitiv, mai aveţi date de adăugat la el? A fost greu să-l organizaţi? 
Mihai Tivadar: Turneul „Romanian Freak Show Tour” este planificat de ceva vreme. Mai e o singură dată notată „TBA”: finala Wacken Metal Battle Romania. Sperăm să se confirme :). A fost relativ uşor de organizat, deoarece am deja experienţă şi contactele făcute în timpul Dirty Tour şi nu numai.
 

Metalfan: Aţi luat în calcul şi varianta unui turneu european?
Mihai Tivadar: Bineînţeles. Poate european e mult spus, însă un turneu germano-francez e în curs de organizare. Avem deja confirmat un concert la un festival din Germania şi trei concerte în sudul Frantei alături de trupa Ze Gran Zeft (trupă ce va cânta alături de noi la mai multe concerte din turneul „Romanian Freak Show Tour”). Între timp lucrăm pe concertele de „legătură”.

 
Metalfan: Având în vedere situaţia specială în care te afli, pentru ca eşti în contact atât cu scena româna cit şi cu cea franceza, cred ca deja te-ai obişnuit sa ţi sa ceară să faci comparaţii la fiecare interviu, aşa că: faţă de 2010, ce s-a mai schimbat?
Mihai Tivadar: În Franţa nu foarte multe, însă nici eu nu mai sunt la fel de activ, deoarece din 2010 încoace tot timpul „liber” e consumat de Dirty Shirt. În schimb în România, foarte multe trupe au evoluat şi au ajuns la un nivel comparabil cu trupele din undegroundul vestic (am spus comparabil, nu încă identic).

 

 
Metalfan: Cit de mare crezi ca este decalajul intre scena metalica româneasca şi cea franceză şi europeană, care crezi ca este cauza şi care crezi ca ar fi soluţiile pentru micşorarea lui?
Mihai Tivadar: Cum ziceam înainte, la nivel de trupe, decalajul a fost mult redus. De asemenea, România a intrat pe harta festivalurilor importante din Europa şi pe traseele multor trupe mari aflate în turneu. În rest, România e foarte departe, mai ales sub aspectul infrastructurii.

Metalfan: Dirty Shirt are o activitate de peste 15 ani, albume lansate, concerte turnee. Cit de mulţumit eşti de locul pe care îl ocupă Dirty Shirt pe scena românească şi europeană şi cit de mult poate creste numele trupei? Cum vezi tu “consacrarea”, succesul, recunoaşterea pentru o trupă ca Dirty Shirt, cit de departe se poate merge?
Mihai Tivadar: Trupa exista de 15 ani, însă nu avem o activitate de 15 ani. Am avut o perioadă îndelungată de pauză, şi pentru mine cel puţin, noul Dirty Shirt (deşi cu aceiaşi membri, însă foarte diferit muzical) există din 2005. Pentru 7 ani de activitate (asta e continuă) sunt relativ mulţumit cu ceea ce a ajuns Dirty Shirt pentru scena rock din România. Însă mereu se poate mai mult, evident. 
Deşi am avut constat „ieşiri” în Franţa, Belgia, Germania, Ungaria şi am făcut turnee în ţară cu trupe din Franţa, Ungaria şi Canada, Dirty Shirt ocupă un loc neglijabil pe plan european. E normal, însă sperăm ca situaţia să se schimbe în bine, măcar puţin. După Same Shirt Different Day am început să batem la anumite porţi, însă cu Freak Show multe s-au deschis. Deja, la nivel de presă, am avut sau vom avea cronici (foarte pozitive) în reviste celebre din mai multe ţări (Metal Hammer, Rock Hard, Hard Rock Mag, etc.). Parteneriatul cu Propellerhead una din cele mai importante mărci de software muzical (Reason, ReBirth, etc.) pentru concursul de remixuri Freak Show, reprezintă ceva ce cândva părea imposibil de relizat. De asemenea piesa Freak Show a fost prima de la o trupă românească inclusă în jocul social „RockStar Rising”. În plus, Dirty Shirt a fost aleasă, dintre trupele incluse în joc, ca „feature artist” pe Whotune (producătorul jocului). Foarte curând, vom avea două piese în jocul RockBand (versiunea „trupă” a celebrului „Guitar Hero”). Toate astea se întâmplă la o viteză mare, şi sperăm să mai continue (măcar puţin :) ). Privind cât de departe poate ajunge Dirty Shirt şi încercând să fiu obiectiv, ar fi extraordinar să ajungem la fel de cunoscuţi ca de exemplu Luna Amară în România şi Negură Bunget în străinătate. Însă, nu am refuza dacă ar fi mai mult. Mă îndoiesc că ar fi multe trupe care ar spune „nu”.
 
Metalfan: Multumim pentru timpul acordat, mult succes in continuare.
Mihai Tivadar: Eu mulţumesc Metalfan pentru acest interviu, dar şi cititorilor care au ajuns până aici. Bănuiesc că cei care au citit tot interviul ştiu deja de turneu, de album, deci le zic: ne vedem în curând. 
Autor: Klawz, Fantotzii
Vezi galeriile trupelor: Dirty Shirt

   March 31, 2013  | 0 Comentarii  | 3116 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Mihai Tivadar (DIRTY SHIRT): Sa-nceapa circul!

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri