THE FORESHADOWING: refrenele Apocalipsei

Metalfan: The Foreshadowing e considerata o trupa de doom/gothic, esti de acord cu eticheta asta? Ce inseamna pentru tine doom, gothic?
Francesco Sosto: In primul rind, doom si gothic desemneaza originile trupei. Ne-am considerat inca de la inceput o trupa de gothic/doom, dar ne-am propus sa nu raminem incremeniti intre cliseele genului, ci sa-l facem sa evolueze apelind la solutii noi, mai putin obisnuite.

Metalfan: Al doilea disc al vostru, Oionos, a venit ca o surpriza pentru cei care nu urmaresc cu atentie scena de doom metal. Italia e cunoscuta mai degraba pentru trupele de power/progressive, decit pentru cele de doom. Exista o comunitate doom metal activa in Italia, sau sunteti doar voi si Novembre?
Francesco Sosto: Nu cu mult timp in urma, incepuse sa se formeze o scena de gothic/doom in Roma, care parea ca va avea o viata lunga: Novembre, Klimt 1918, Room with a View, Sun of Weakness. Apoi, nu stiu de ce, toate aceste nume au parasit-o: Klimt 1918 s-au orientat spre indie si post punk, Room with a View au disparut de-a binelea si Sun of Weakness s-au despartit dupa moartea tragica a vocalistului Alessandro Camilletti. In momentul asta, nu stiu sa mai fie altcineva in afara de noi si Novembre care sa sustina miscarea.

Metalfan: Cit ati lucrat la Oionos si cit de mult s-a implicat Giuseppe Orlando (Novembre) in realizarea albumului? Parca se aud ceva influente Novembre pe unele piese.
Francesco Sosto: De cind am inceput sa scriem piesele si pina cind albumul a fost masterizat, a durat un an si jumatate. A fost o treaba dificila, pentru ca era vorba de al doilea album, si standardele noastre erau mai ridicate. Cind am inregistrat Days of Nothing, ne multumeam cu mai putin. In afara de asta, au mai intervenit si niste evenimente care ne-au incetinit ritmul de lucru. Drept sa-ti spun, eu nu vad nici o influenta Novembre in muzica noastra, dar asta nu inseamna ca efortul si experienta lui Giuseppe Orlando nu au fost determinante pentru succesul albumului.

Metalfan: Trupele care v-au influentat se aud destul de clar in muzica voastra, inseamna asta ca nu va intereseaza sa veniti cu ceva nou? Ce va intereseaza, cum vreti sa fie muzica voastra?
Francesco Sosto: Dimpotriva, primul nostru obiectiv e sa fim inovatori. E adevarat, suntem o trupa de doom gothic, dar, asa cum am mai spus, ne concentram eforturile inspre gasirea de noi solutii care sa ne exprime personalitatea si stilul propriu. Si cred ca asta se poate observa la o ascultare atenta a lui Oionos.

Metalfan: Prima piesa care se evidentiaza este Outsiders, pentru ca este foarte melodioasa. De fapt, albumul este plin de refrene melodioase, cred ca The Foreshadowing e una dintre cele mai melodioase trupe de doom pe care le-am ascultat, intr-o perioada in care trupele au tendinta de a deveni din ce in ce mai agresive. Unii v-ar putea considera prea accesibili, te-ar deranja?
Francesco Sosto: Nu, pentru ca, pur si simplu, asa vrem noi sa cintam doom metal. E sound-ul specific al trupei The Foreshadowing si ar putea fi si o replica adresata celor care ne considera o clona, reusita sau nereusita, a unor trupe mari ca Paradise Lost si Anathema. Oricum, mi se pare ca Oionos e mai putin accesibil si melodios decit Days of Nothing, de data asta am inclus citeva pasaje malefice, brutale. In ceea ce priveste vocile, am ramas fideli alegerii pe care am facut-o si la primul disc, aceea de a nu avea growluri sau voci tipate.

Metalfan: Despre ce e vorba pe album? Ce inseamna titlul? Exista o tema principala care leaga toate piesele?
Francesco Sosto: Oionos inseamna pasare de prada, dar si pasare vestitoare. Era numele dat de vechii greci vulturilor pe care ii observau pentru a prezice viitorul. Tema principala a lui Oionos este apocalipsa, la fel cum a fost si a lui Days of Nothing, de aceea, il putem considera ca a doua carte a apocalipsei, in viziunea noastra. La fel ca si pe primul album, am ales formula de a face o legatura intre toate piesele, dar, in acelasi timp, abordam subiecte din viata noastra de zi cu zi, care se refera in mod direct la tema principala a albumului.

Metalfan: Coperta a fost realizata de Seth, a iesit asa cum v-ati inchipuit? Ce reprezinta?
Francesco Sosto: Coperta este exact asa cum ne-am imaginat-o, Seth a facut o treaba fantastica: e, in acelasi timp, hipnotica si fascinanta. Parerea mea e ca imaginea batrinului ar putea fi in legatura directa cu silueta batrinului care sta intr-o pozitie ciudata pe coperta de la Days of Nothing. Vad in ochii batrinului o prevestire a apocalipsei care va veni, sau mai bine, mai mult decit o prevestire, o intunecare («a foreshadowing» in textul original)…

Metalfan: Ati inclus pe album si o preluare (foarte reusita) dupa piesa Russians, a lui Sting. Ati ales-o pentru mesajul ei, sau pentru ca pur si simplu va place?
Francesco Sosto: Am vrut sa avem o preluare pe album si dintre toate variantele posibile, Marco a propus Russians. Si pina la urma s-a dovedit a fi alegerea cea mai buna, datorita subiectului pe care il trateaza, care se potriveste foarte bine cu cel al lui Oionos. Dupa cum probabil stiti, a fost scrisa in timpul Razboiului Rece, cind relatiile intre SUA si Rusia (URSS) erau tensionate si exista amenintarea unui razboi nuclear. Asa ca, luind in considerare subiectul, alegerea de a prelua aceasta piesa a fost perfecta si, in plus, din punct de vedere muzical, are o atmosfera sumbra, care se potriveste cu doom metalul.

Metalfan: Pe album se pot auzi niste coruri gregoriene, cum le-ati inregistrat si care e legatura cu religia? Ultima piesa (Revelation 3.11) face trimitere la Biblie.
Francesco Sosto: Alegerea de a avea coruri gregoriene pe album nu are nici o legatura cu religia, dar nu e greu de inteles de ce unii dintre cei care ne asculta cred ca ar avea. Revenind, avem un cor gregorian armonizat pe Lost Humanity, inregistrat de Marco (Benevento - voce) in studioul Outer Sound, in timp ce eu am venit cu ideea sa introducem un sample pe Soliloquium. E o piesa de-a lui Andrea (Chiodetti - chitara) si el ne-a spus ca a scris-o in seara de Pasti. In zona in care m-am nascut, exista un obicei traditional de Pasti, care se cheama the Sepulchre Procession si care presupune un pelerinaj pe la toate bisericile din partea veche a orasului. Imi amintesc ca in fiecare an ajungeam intr-o biserica alba, unde, conform traditiei, niste femei batrine si vaduve imbracate in negru se adunau in cerc si se rugau, in timp ce in biserica se auzea o inregistrare veche a unui cor gregorian. Asa ca m-am gindit ca ar fi o idee buna sa punem un cor gregorian in piesa lui Andrea, si asa a fost. Revelation 3.11 se refera la Apocalipsa dupa Ioan, ultima carte din Noul Testament.

Metalfan: Vocea lui Marco Benevento a fost asemanata de multe ori cu cea a lui Martin Gore de la Depeche Mode. Va deranjeaza o astfel de legatura cu o trupa comerciala, ne-metalica?
Francesco Sosto: Absolut deloc. Ba chiar ne face placere, pentru ca suntem cu totii, deci si Marco, fani Depeche Mode si respectam aceasta trupa pentru felul in care au contribuit la dezvoltarea si popularizarea muzicii electro.

Metalfan: Apropo de Depeche Mode, sunt sigur ca iti amintesti ca fondatorii gothic metalului, Paradise Lost au avut parte de multe critici pentru presupusele influente Depeche Mode aparute la un moment dat in muzica lor. Ce parere ai despre albumul Host (1999)?
Francesco Sosto: Imi amintesc ca, din pacate, Host a fost un esec pentru Paradise Lost, recunosc ca a fost o alegere indrazneata si, orice s-ar spune, a fost o incercare de a face ceva diferit si inovator, dar, in general, fanii nu accepta schimbari prea mari de directie din partea trupelor, din cauza asta nu i-au iertat. Si My Dying Bride au facut acelasi lucru cu 34..788%… Complete si reactia fanilor a fost exact aceeasi. De aceea, noi credem ca e mai bine sa ne modelam muzica treptat, cea mai buna solutie este sa raminem, la baza, o trupa de gothic doom, dar, in acelasi timp sa venim cu solutii inovatoare si sa experimentam, fara sa iesim din zona metal.

Metalfan: Faptul ca unii dintre voi au cintat inainte cu o trupa care acum se bucura de succes comercial – Klimt 1918 - v-a ajutat sau v-a creat dificultati pe scena metal?
Francesco Sosto: Trebuie sa fim recunoscatori tuturor trupelor din care am facut parte, pentru ca fara ele, nu am mai fi fost muzicienii care suntem acum. Poate asta a fost motivul pentru care nu am infiintat The Foreshadowing in 1999, asa cum ar fi trebuit si am preferat sa acumulam experienta cintind in trupa ca Klimt 1918, Spiritual Front sau Grimness.

Metalfan: Primul vostru album a fost lansat de Candlelight Records, acum lucrati cu o alta casa de discuri. E dificil pentru o trupa de metal ca a voastra sa obtina un sprijin pe termen lung de la o casa de discuri?
Francesco Sosto: E prea devreme sa ma pronunt. Din pacate, s-a intimplat ca lucrurile sa nu mearga asa cum ne-am fi dorit cu Candlelight, sa vedem cum va fi cu noua casa de discuri, Cyclon Empire. Par niste tipi prietenosi si profesionisti, asa ca, prima noastra impresie e foarte buna. Sa speram ca o sa realizam lucruri importante impreuna.

Metalfan: Care e pasul urmator pentru trupa?
Francesco Sosto: Vrem sa organizam un turneu de promovare pentru Oionos si sa cintam oriunde lumea vrea sa ne vada.

Metalfan: Multumim!
Francesco Sosto: Eu va multumesc pentru interviu. Doom regards.