interviuri rock

Therapy? – "Nu vorbesc despre IRA, n-a insemnat nimic pentru mine"

Therapy? –
TRUPE : Therapy?

Trebuie sa va spunem de la inceput ca acest interviu a avut loc prin bunavointa lui Andy Cairns. Pentru ca organizatorii Sziget Festival au schimbat in ultima clipa sistemul de acordare a interviurilor fara sa anunte in  prealabil, multe publicatii (printre care si noi) nu au mai avut acces la ele.
Totusi, l-am abordat pe liderul grupului Therapy?, iar el a avut amabilitatea sa ne acorde cateva minute din timpul sau liber, la sfarsitul sesiunii de interviuri "oficiale".
Intrucat am inteles ca era destul de obosit de intrebarile cum-e-ultimul-album-ce-planuri-mai-aveti, ne-am gandit ca i-am intoarce gestul politicos nerepetandu-i-le. Deci discutia are o nota informala si usor haotica. Speram ca pentru fanii Therapy? si pentru ascultatorii ocazionali va fi o lectura placuta.

 


Andy Cairns

 

Metalfan: Cand eram adolescent va veneram...
Andy Cairns (ironic): A-ha...

Metalfan: Veneram, ideile voastre...
AC (cinic): Mersi, prietene...

Metalfan: Cumva, acum am senzatia ca ati depasit stadiul asta de adolecenta (rade)...
AC (rade): Mda!

Metalfan: Si ati devenit relevanti si pentru alte varste. Tu ce crezi? Simti ca mai esti relevant pentru pustani, ca ai mers sau mai departe? Sau nu te intereseaza chestia asta? (rade)
AC: Cred ca ceea ce incerc sa fac dintotdeauna e sa cant despre ce se petrece in viata mea, despre ce mi se intampla si poate exista un numar mare de oameni care simt acelasi lucru; deci se pot identifica cu ceea ce cant. Cant doar despre viata mea si despre lucrurile care ma afecteaza; si daca oamenii se pot identifica cu toata treaba asta, e bine. Cand eram pusti, imi placea o trupa numita Joy Division, toate versurile lor insemnau ceva pentru mine – si sunt sigur ca Ian Curtis (liderul JD, decedat in 1980 – n.a.) nu scria cantecele pentru mine.

Metalfan: Love Will Tear Us Apart...
AC: Love Will Tear Us Apart si chestii de-astea, da! De-aia intotdeauna am facut lucrurile asa: am scris pentru mine insumi si, daca alti oameni au simtit la fel, asta e.

 


Andy Cairns

 

Metalfan: Interesant ca spui asta... Pentru ca voi, irlandezii, sunteti cumva „exotici” si oamenii va plac foarte tare, toti spun: „Uite, astia sunt sub belita aia de dominatie britanica, dar se lupta, sunt un popor rebel!” – asa ca oamenii va dau credit din start. Va folositi de treaba asta? 
AC: Intotdeauna am incercat sa nu facem asta. Pe al doilea nostru album (mini-albumul Pleasure Death, 1992 – n.a.) avem un cantec intitulat Potato Junkie, iar un vers din cantecul ala spune „James Joyce o f**e pe sora-mea!”; e o melodie despre irlandezii care isi folosesc originea in fata oamenilor din restul lumii. Astia intotdeauna zic "O, noi suntem irlandezi, ia uitati ce istorie avem si...!". Noi insa ne-am considerat mereu europeni. Nu irlandezi, ci oameni pur si simplu. Asa ca nu ne tine impreuna doar faptul ca suntem toti irlandezi, nu asa a inceput trupa.

Metalfan: Deci sunteti neutri fata de apartenenta nationala. Totusi, nu v-a influentat?
AC:
Numai subliminal, probabil. Nu cred ca a fost vreo influenta constienta, dar pentru ca am crescut acolo si am locuit acolo pana la varsta de 20 de ani, normal ca ceva din cultura ne-a influentat si pe noi. Totusi, nu ne-am spus niciodata „Ia sa scriem un cantec despre cum e sa fii irlandez!”. Dar pentru ca ne-am nascut acolo, exista probabil niste influente.

Metalfan: Deci la voi latura artistica a eliminat-o pe cea politica?
AC:
La Therapy? avem si catolici si protestanti in trupa. Pentru noi chestia asta e o declaratie politica suficient de importanta. N-am simtit nevoia sa cantam despre chestiile politice din Irlanda de Nord pentru ca avem 2 oameni din tabere diferite cantand impreuna intr-o trupa – iar pentru noi asta are suficient continut politic.

 


Andy Cairns

 

Metalfan: Eu sunt un fan al vostru si cam stiu cine e ce, dar as vrea sa stie si cititorii nostri...
AC:
Pai, eu cred ca Neil si Mike sunt catolici, iar eu sunt protestant (rade)... Ma rog, mai mult din nastere, nu sunt practicant, mda...

Metalfan (rade): Da, am inteles, vrei sa ne zici ca nu practici religia...
AC:
Nu, de foarte multi ani, nu...

Metalfan: E din cauza muzicii sau pur si simplu mai bine iti petreci timpul practicand altceva?
AC:
Nu, nu e din cauza muzici, dar, vezi tu, viata noastra, ceea ce am devenit... aaa... Eu cred in Dumnezeu, dar cred ca Dumnezeu n-are o denominare in religie. Nu conteaza credinta sau tara din care provii, pentru mine Dumnezeu este o constiinta eterna unica si nu tine seama de culoarea pielii sau de religie.

Metalfan: Am inteles ca nu conteaza culoarea pielii, dar iti admir curajul de a spune ca nu conteaza religia. Ce zici, te va ierta IRA pentru afirmatia asta? (rade)
AC:
Aaa... Nu, eu nu tin cont de politica, stii... Deci nu vorbesc de IRA si despre punctul de vedere al protestantilor, pentru ca treaba asta n-a insemnat nimic pentru viata mea. Intotdeauna mi-am dorit o tara in care sa fie pace. Iar la momentul asta Irlanda de Nord e un loc foarte pasnic, iar eu sunt foarte fericit pe chestia asta.

Metalfan: Curios... Vrei o tara pasnica, dar canti tot timpul despre razvratire si chiar ai putea declansa un razboi cu unele dintre cantecele tale. (rade)
AC
(rade): Ma rog, nu m-am gandit la asta pana acum... Nu stiu ce sa zic, dar daca as declansa un razboi cu vreo melodie de-a noastra, m-as supara foarte rau. (rade)

Autor: Tzugu
Vezi galeriile trupelor: Therapy?

   August 28, 2006  | 0 Comentarii  | 10452 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Therapy? – "Nu vorbesc despre IRA, n-a insemnat nimic pentru mine"

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri