interviuri rock

Trooper: un interviu electric, electric, electric

Trooper: un interviu electric, electric, electric
TRUPE : Trooper

Electric (discul) a fost pretextul acestui interviu, electrica a fost si discutia pe care a prilejuit-o. Balaurul, electric si el, ca de obicei, gata sa lamureasca orice nelamurire, cu atit mai mult cu cit era proaspat intors din concediu, va dati seama, a fost vai de capul nelamuririlor, pe toate le-a atacat cu energie (electrica). Daca am ajuns sa discutam despre Marius Teicu, Jim Morrison si despre minia la romani, asta nu inseamna ca nu am intors subiectul Trooper pe toate fetele si nu l-am tinut mereu in priza. Dar hai sa n-o mai lungesc mult, ca si asa, e destul de citit. 

 

Trooper: Oscar, Balaur, Coiot, Laurentiu, John


Metalfan: Bine ai revenit in revista noastra, Balaure. Cum a fost in concediul pe care tocmai l-ai intreprins?
Balaur: Salutari. La mine concediile sunt prilejuri pentru a presta o altfel de munca decat cea prestata la serviciu, nicidecum perioade in care ma odihnesc (zimbeste). Am avut niste concerte prin tara, pentru prezentarea noului disc, Electric: Tirgoviste, Slatina, Brasov, Petrosani, Timisoara. Si mai urmeaza, seria nu s-a terminat aici, in clipa asta stim sigur ca pe 10 decembrie vom fi la Cluj. Revenind la intrebare, din ce am spus pana acum rezulta ca a fost un concediu plin de drumetii, (zimbeste): s-a cintat la greu, ne-am facut noi prieteni, i-am revazut pe cei vechi, chestii de genul asta. Foarte frumos concediu, mult mai frumos decit cele petrecute in studio.

Metalfan: Din ce ai spus pana acum, mai rezulta ceva, si anume ca aveti un nou disc! (de parca nu ar sti toata lumea) Si ca sa iti spun sincer, despre el as vrea eu sa iti pun mai multe intrebari cu ocazia acestui interviu.
Balaur: Nu te sfii!

Metalfan: N-o s-o fac. Hai sa o luam, vorb-aia, de la inceputuri (titlul unei piese de pe albumul Desant n red): Cam de cind ati inceput sa lucrati la Electric si cum s-a petrecut perioada de conceptie a albumului, mai usor, mai greu ca alta data? De la inceputuri, ai inteles aluzia?
Balaur: Sigur, si noua ne place sa gasim titluri de piese care sa se potriveasca pe ceea ce vrem sa exprimam in clipa aceea. Nu-mi vine acum un exemplu, dar cine stie, poate pina la sfarsitul interviului... Sa revenim la intrebare: am inceput sa compunem discul in prima jumatate a anului curent, dupa Gloria. Considerind ca Gloria a "iesit" pe 9 ianuarie, putem spune ca pe 10 ianuarie a inceput treaba la noul disc. Cind s-a dat verde, a venit o avalansa de piese, pentru ca fiecare avea idei, riffuri, adunate de la Desant incoace. Plus ca in momentele in care te apuci sa scrii, cu cit intri mai mult in starea aia, cu atit intri si intr-un ritm si esti practic de neoprit. Ca Moga. Cred ca daca Moga s-ar opri acum un an din scris, i-ar fi greu sa isi recistige cadenta pe care o are acum. De ce am adus vorba despre Moga?

Metalfan: De ce?
Balaur: Nu stiu, cred ca l-am luat drept etalon al compozitorilor prolifici din Romania, chiar nu are alta relevanta in contextul de mai sus. Pe vremuri erau Mozart si Bach, alaltaieri era Marius Teicu, azi e Moga. Cine va fi oare miine? Miine vom sti. Na, c-am brodit un titlu de piesa! (zimbeste)

Metalfan: Hm. Am retineri in legatura cu genealogia asta.
Balaur: A fost un mare banc, mosule. Glumeam. Si oricum, unde sunt Lennon si McCartney in genealogie? Nu se putea sa ii exclud tocmai pe ei.

Metalfan: Aha! Bine. Deci, ziceai ca piesele au curs suvoi...
Balaur: Da, a fost o mica avalansa, ti-am zis. Nu cred ca am mai compus un disc asa de repede. Nu le-am repetat deloc, am ales ce ne-a placut cel mai mult, cum facem de obicei si am intrat direct in studio. Repetitiile pentru discul asta s-au facut in perioada de dupa imprimari, pina in lansare, deci cam o luna maxim.

Metalfan: Asa. Dar de compus, cit v-a luat?
Balaur: Tinind cont ca la finele lui iulie deja aveam trase tobele, fa tu calculul, cit inseamna? 6 luni si ceva, pentru tot materialul. Au fost multe piese, din care le-am ales pe astea.

Metalfan: Sase luni si ceva, exact asa mi-a dat si mie. Ziceai ca au fost multe piese, eu zic ca sunt multicele si astea care au ramas. Peste medie, in orice caz. De ce asa multe?
Balaur: De ce nu? (zimbeste) Pentru ca ne-au placut prea mult si nu am stiut pe care sa o scoatem. Si pentru ca azi apar discuri de 40 de minute care costa de 2-3-4 ori mai mult decit discul nostru. Am vrut sa oferim mai multa muzica noua cu bani mult mai putini. Scoatem discuri rar, asa ca de ce sa nu fie cat mai multa muzica?

Metalfan: Si ce o sa se imtimple cu cele ramase pe linga?
Balaur: Ca de obicei, ajung in recycle bin. De obicei nu reciclam nimic, au ramas piese de la fiecare disc, pina acum si nu s-a intimplat nimic cu ele. Sigur, nu putem exclude varianta ca "intr-o buna zi, poate, cine stie..." dar in clipa asta stau cuminti pe demouri si sunt ignorate de noi. Daca la vreun disc viitor o sa vedem ca nu putem sa compunem un set de piese decente intr-un timp rezonabil, poate o sa ne gindim sa scotocim in lada bunicii (zimbeste).

Metalfan: Cum se petrece la voi compusul, stiu ca unii dintre voi stau in Tirgoviste, altii la Bucuresti, sala e in Tirgoviste. Lucrati piesele doar la sala, sau mai schimbati idei prim email? La sala cum se petrece?
Balaur: Se pot distinge doua situatii: prima e cea in care unul vine cu o idee sau cu mai multe si se aseaza singur sa scoata o piesa coerenta, cu cap si coada, din ideile alea. Uneori si reuseste. Asta e cazul pieselor semnate de un singur om. La piese de genul asta mai trebuie doar aranjament, trebuie "imbracata" piesa incit sa sune cit mai bine. Situatia a doua e cea in care omul care s-a apucat sa scrie o piesa se blocheaza la un moment dat si atunci vine cu ce are, le arata celorlalti, si poate unul sau mai multi pot contribui cu idei proprii pentru finalizarea piesei. Se mai poate, tot aici, la situatia din urma, sa ne asezam mai multi si sa scriem o piesa, toata lumea vine cu idei si sunt acceptate alea pe care majoritatea le considera mai bune. S-a plecat si de la un refren, sau de la un ritm de tobe...

 

 

Metalfan: Da-mi si exemple, la Nu mai conteaza s-a blocat Coiot si la Cind noaptea vine te-ai blocat tu?
Balaur: La cind noaptea vine m-am blocat eu, intr-adevar. Aveam rifful de inceput, aveam bridge, aveam refren, aveam si linii vocale, dar nu puteam sa scot o strofa valabila. Si Popa a auzit-o si a zis "am eu o strofa, e fix de aici". Si a venit cu chitara aia electroacustica si mi-a aratat ciupeala aia. Dup-aia nu a mai trebuit decat sa compun linia vocala pentru strofa si in fine versurile. La Nu mai conteaza a fost un pic altfel: exista piesa in varianta demo, facuta de Coiot, care avea forma strofa/bridge/refren/strofa2/bridge/refren. Era evident ca era incompleta. A zis: putem merge clasic, sa facem un solo dupa refrenul al doilea, apoi repetam refrenul si facem fade-out. M-am gindit cind orchestram piesa, cind am facut chitarele alea reci pe strofe, m-am gindit ca ar fi haios ca piesa sa aiba o linie vocala la inceput, un "oooo", un cor, ceva de genul asta. Si am venit cu ce se aude pe imprimare, tema care apoi e reluata de chitare. Asta a fost o idee excelenta. Dupa al doilea refren, tine intr-un fel loc de solo.

Metalfan: Dar a cui a fost ideea sa lasati piesa fara solo?
Balaur: M-am gandit ca majoritatea pieselor au solouri, asa ca o putem face pe asta altfel, sa experimentam un pic. Nu mai aveam o piesa de genul asta, asa ca ne-am zis "de ce nu?" Alternanta voce/chitara cu tema respectiva, fara a incerca sa tina locul unui solo de chitara, ni s-a parut potrivita, plus ca poate fi usor cintata in concerte, si asta e mereu un plus.

Metalfan: Am vazut ca lui Popa ii ziceti mai nou Laurentiu, nu ii mai place Popa? In booklet la o piesa apare Popa, dar la componenta e Laurentiu, m-am si speriat, am zis, „stai asa, nu era Popa la chitara, cine e Laurentiu asta?”
Balaur: Il cheama Laurentiu Bogdan Popa, deci ii zicem cum vrem noi, e corect oricum! Pe primul disc a vrut sa fie trecut Laurentiu, deci nu e o premiera aici. Am auzit ca numele de familie cel mai des intalnit in România nu e cum m-as fi asteptat "Popescu", ci "Popa". Laurentiu vrea sa iasa putin din sabloane si jongleaza cu numele. Cu siguranta Laurentiu e mai rar intalnit decat Popa. Poti sa-i spui si "the fucking hellriser", e la fel de bine (zimbeste)

Metalfan: Bine, cind il vad ii spun. Acum ca am aflat cum a fost cu compunerea pieselor, sa vedem cum a fost cu inregistrarea lor. Aveati deja experienta a doua albume, bine, o experienta mai putin fericita cu al doilea album, Desant...
Balaur: Da, de data asta am tras totul la noi in afara de tobe. Am tras tobele la finele lui iulie, la studioul Vita de Vie, apoi le-am luat pe discuri, le-am editat acasa. Si am folosit muuuuuulte alte discuri de backup...

Metalfan: La voi, adica unde?
Balaur: In Tirgoviste. In timp ne-am alcatuit un mic studio. Practic cum faceam ceva nou, salvam si ardeam proiectul cel nou pe un disc nou. In felul asta am scapat de emotii. Dupa ce au fost tobele editate, am inceput usor usor cu chitare, chitare bas, si apoi si voci. Trebuie sa ai niste chitare trase, macar ca ghid, inainte sa tragi voci, deci acestea raman mai la urma. Cind am avut toate ritmicele trase, Popa si-a imprimat solourile si apoi am ramas eu ultimul cu solourile mele. Pe urma clapele si invitatii.

Metalfan: Vezi? Ai facut-o iar! Acuma ii zici iar Popa!
Balaur: Asa am vrut sa spun, m-am gandit de doua ori si am ales varianta asta.

Metalfan: Asadar cea mai mare parte a inregistrarilor le-ati facut la voi acasa. A fost o atmosfera mai relaxata asa, de vacanta, sau ati fost tot seriosi si concentrati? De fapt cum sunteti in studio? Pusi pe distractie sau cu gindul numai la treaba?
Balaur: Eu stau la "butoane" de cele mai multe ori. Vine unul si trage. Ceilalti care mai au treaba in ziua aia stau fie acolo si asista, fie merg in alta parte, se uita la televizor... In general e o atmosfera destul de relaxata, mai putin pentru cel care imprima efectiv. Daca cel care cinta a obosit, schimbam omul si vine altul mai proaspat pana se mai odihneste primul.

Metalfan: Si cind tragi tu, cine sta la butoane?
Balaur: De multe ori eu! Cind trag la microfon chitare reci sau backing vocals, adica atunci cand nu ma pot deplasa sa manevrez softul in care lucram, sunt asistat de Popa, de Coiot sau de John. In general imi place sa lucrez singur, sa nu auda nimeni gherlele in afara de mine (zimbeste) E mai bine sa se auda direct rezultatul finit, pentru ca in felul ala nimeni nu se gandeste la cate prostii s-au cintat pina s-a ajuns acolo! (zimbeste)

Metalfan: Aaha, deci in general eviti sa pierzi controlul asupra butoanelor...
Balaur: Da, incerc sa evit cat pot treaba aia.

Metalfan: Am observat, citind alte interviuri, ca insisti pe aspectul de live, de natural care a caracterizat inregistrarea acestui album. A fost o urmare a faptului ca l-ati tras la voi acasa, sau a fost ceva ce v-ati propus constient?
Balaur: Si Desantul l-am tras la noi acasa, diferentele vin din doua directii. Mai intai de la modul in care au fost scrise piesele: facute deliberat sa fie mult mai eficiente in live. Cu cit o piesa e scrisa si orchestrata mai bine, cu atat va avea un sound mai bun live, pe aceleasi scule, cu aceeasi trupa. Si pe urma, cea de-a doua diferenta, soundul pe care l-am dorit pentru acest disc, mai putin procesat in studio, mai raw. Abia astept sa se apuce mai multe trupe sa lucreze in felul asta. In felul asta nu vor mai suna toate discurile de metal aproape identic, cu aceleasi sample-uri de trigger-e de tobe, cu acelasi mastering zdrobitor, cu aceleasi sounduri si aceiasi producatori, si gindind subiectiv, imi va face mult mai mare placere sa le ascult.

Metalfan: Deci am putea spune ca,  intr-un fel, ati facut piesele astea ca sa aveti ceva nou de cantat pe scena? Adica pentru voi, discul e un pretext pentru a urca pe scena?
Balaur: Nu stiu daca rezulta treaba asta din raspunsul la intrebarea precedenta, pentru ca eu spuneam doar ca piesele se preteaza mai bine ca aranjamente si ca sound la prezentari live, in comparatie cu altele de pe alte discuri. Dar daca vrei un raspuns si la intrebarea asta, iti voi raspunde ca pentru orice trupa e asa. Adica noul disc e un nou prilej sa urce din nou pe scena. Cum ar fi sa urci pe scena si sa prezinti incontinuu acelasi material? Ce motiv au oamenii sa plateasca bilet sa te vada cintand acelasi setlist de fiecare data?
 
Metalfan: Sunt unele trupe, a caror viziune inregistrata pe disc nu poate fi redata corect pe scena, deci ei se concentreaza pe inregistrare...
Balaur: Asta e numai alegerea, sau vina lor.
Metalfan: Asta e mai important pentru ei. Sunt alte trupe care vor doar sa cante live. Acolo se simt bine si fac zece piese la doi ani, ca sa aibe ce canta. Trooper unde este intre extremele astea doua?
Balaur: Trooper vrea sa sune cit mai bine si pe disc si pe scena. Dar daca in studio ai loc de intors si poti sa stai pana suna totul fix cum vrei, pe scena esti limitat si de timp, si de aranjamentele dificile ale pieselor, si de mijloacele tehnice, de multe ori modeste, pe care le ai la dispozitie . Am facut si experimentul "In stele partea I-a". E o piesa atipica, greu de cintat live, nu imposibil, dar greu. Am facut-o deliberat. Deci putem avea si astfel de faze, dar in general piesele trebuie sa fie facute astfel incat sa fie cintate live.

Metalfan: Piesele astea doua,  In stele si O viata e prea mult,  le-ati gindit intentionat asa de lungi, sau asa s-au dezvoltat ele?
Balaur: Fix asa a fost sa fie. In stele am gindit-o eu, O viata e prea mult a gindit-o Coiot. Asa au iesit si e bine asa, pentru ca avem inca 2 piese "altfel". O viata e prea mult era o piesa facuta de Coiot, impreuna cu alte doua piese, pentru ca el ar fi vrut sa insoteasca volumul sau de poezii, Ingerul fara nume de un mini-cd, nu un cd Trooper, ci unul doar al lui. M-a chemat sa trag instrumentele pe piesele lui, inclusiv pe piesa asta, dar in final piesele nu au sunat cum si-a dorit si atunci a decis ca mai bine renunta decat sa nu iasa totul cum trebuie. Cind a fost momentul sa alegem piese pentru disc, O viata e prea mult exista deja in varianta in care fusese abandonata si am zis s-o bagam pe disc. Eu cred ca a fost un experiment reusit.

Metalfan: Era deja atit de lunga?
Balaur: Nu, era usor mai lunga, avea cam douaspe minute! Corurile de voci din partea a doua se repetau si apareau noi voci, ceva de genul asta. Ne-am dat seama ca ar fi fost prea lunga partea aia si ca si-ar fi pierdut din efect, asa ca am mai renuntat. La varianta demo, finalul era si el mai lung, soloul ala al meu era interminabil. Cred ca e bine asa cum a ajuns acum pe disc. In stele are o poveste interesanta.

 

 

Metalfan: E vroba de influenta sub care te aflai in momentul cind ai scris-o?
Balaur: Daca te referi la faptul ca eram usor pilit, da.
Metalfan: La asta ma refer.
Balaur: Esti documentat bine (zimbeste)
Metalfan: Asa sunt eu. Dar tu, sa inteleg ca il intelegi pe Jim Morrison mai bine acuma, avind in vedere experienta compunerii piesei asteia, In stele?
Balaur: Nu stiu cum sa-ti raspund... Nu era prima experienta bahica, nici macar nu a fost una crincena, eram pur si simplu bine-dispus. Eu beau bautura, nu ea pe mine. Si, in plus, sunt un individ destul de mare, ar trebui sa torn destul de mult in mine ca sa ajung in starile lui Jim Morrison...

Metalfan: Hahaha, dar o asemenea experienta te expune totusi la intrebari de genul: ce parere ai despre cei care apeleaza la diverse stimulente chimice pentru a-si creste creativitatea?
Balaur: Nu am nici o parere. Daca te referi la droguri de mare risc, nu pot decat sa-ti spun ca eu nu le folosesc si nu le-as folosi. Daca te referi la alcool, atunci depinde de la om la om, fiecare isi cunoaste organismul si creierul, fiecare stie cit il tine si unde se opreste "stimularea creativitatii" si incepe nani-nani... (zimbeste)
Metalfan: Da, probabil ca toti au inceput la fel, usurel:  azi o piesa, miine doua...
Balaur: Probabil
Metalfan: Si toti ziceau cine? eu? Nu as face asa ceva (zimbeste) Lasa ca vedem la urmatorul album.
Balaur: Am o virsta, cred ca daca era sa ma copleseasca vreun viciu, probabil ca s-ar fi intimplat pana acum.

Metalfan: Ce vroiam eu sa te intreb, tot apropo de In stele: m-au mirat versurile la piesa asta, tema versurilor. Imi aminteste cumva, nu stiu daca stii piesa,  de Singuratatea astronautului, ceva cu 25079 parca zicea Pocorski... de pe primul disc Holograf, din 1900toamna...
Balaur: Nu stiu nici discul, nici piesa, exista similaritati, asta imi spui?
Metalfan: Doar una singura: ca mi s-a parut ciudat, exotic interesul pentru o asemenea tema, la ambele trupe. Care e povestea cu astronautul ala al vostru? Ce face el acolo?
Balaur: E plecat intr-o calatorie in spatiu, are o misiune. Ajunge acolo. Prima parte spune despre despartirea lui, probabil temporara, de planeta-mama, partea de mijloc evoca senzatiile lui atunci cand se afla printre stele, iar ultima parte descrie ceea ce traieste astronautul atunci cand nava lui o ia razna prin spatiu. Finalul este, evident, indecis, de-aia se si cheama piesa In stele partea I-a.
Metalfan: Si flacarile alea ce sunt, ce-i cu ele acolo?
Balaur: Nu ma lua cu fizica, e muzica, e arta, putem sa ne permitem licente poetice...
Metalfan: Nu, lasa fizica, n-am eu treaba, credeam ca a luat foc nava sau ceva de genul asta...
Balaur: Credeam ca vrei sa imi spui ca nu poate arde nu stiu ce din cauza absentei oxigenului sau ceva de genul asta... Acolo e vorba de senzatii. Inchide ochii si asculta piesa, nu face analiza sintactico-morfologica.

Metalfan: Bine, sa trecem mai departe. Unele piese mi se par intentionat radio friendly in felul in care au fost aranjate: Nimic nu mai conteaza, Ratacit pe drumul vietii, Poate ca timpul. Mi se pare?
Balaur: E clar ca am tintit si sa fim difuzati la radio, asta nu inseamna ca piesele alea nu sunt bune, am urmarit doar sa obtinem si un efect de pe urma difuzarii lor. Pentru ca puteam de exemplu sa mergem cu In stele la radio. Se va difuza la 2-3 emisiuni poate, iar in final nu vom obtine niciun efect.

Metalfan: In acelasi timp, mi se pare ca, in mare, Electric urmeaza directia Desantului, doar ca este un pic mai moale, mai putin heavy. Cum s-a intimplat chestia asta, are legatura cu dorinta de a fi dati pe radio?
Balaur: Nu. Mie Electric nu mi se pare mai moale sau mai tare sau mai verde sau mai oaches decat desantul, din simplul motiv ca nu fac comparatii de-astea, le iau pe fiecare ca atare. Nu a existat o idee de genul "hai sa scriem piese asa sau asa, ca sa fim difuzati la radio", ci s-au scris piese si apoi am gandit "ok, cu ce mergem acum la radio din tot materialul asta?"

Metalfan: Desi zici ca nu compari un disc cu precedentele, poti totusi cumva sa imi spui ce crezi ca aduce Electric in plus, ce nu era deja in muzica Trooper? Aduce ceva in plus? Care e pasul inainte pe care l-a facut Trooper cu Electric? In ce consta el?
Balaur: Ar fi mai multe aspecte. Ordinea e aleatorie. Mai intii, soundul e diferit. Daca la Gloria si Desant am insistat mult pe sound si pe editari, in sensul ca voiam ca totul sa fie perfect, la Electric am incercat sa alteram cit mai putin cursul firesc al muzicii, al sunetului. O alta diferenta este aceea ca este discul cu cele mai multe refrene catchy. Am urmarit treaba asta tocmai pentru ca suntem o trupa de live, daca lumea nu canta cu noi la concerte, atunci concertul respectiv ar fi ratat. De la Tari ca muntii incoace asta e regula. Ar mai fi diferente, de ordin personal, modul in care fiecare a incercat sa dea viata partiturilor sale, dar in principal cele de ordin componistic si cele legate de sound sunt principalele.

Metalfan: Daca tot suntem la capitolul retropsective, pina nu ne cuprinde nostalgia, spune-mi: te-ai uitat asa in urma, peste toate albumele din discografie? E clar ca e o oarecare diferenta intre primul si cel mai recent, dar care crezi ca este totusi chestia care le leaga, specificul muzicii voastre?
Balaur: Cred ca toate au un numitor comun: muzicalitatea. Melodia exista in majoritatea pieselor, e chestia aia specifica romanilor. Foarte putini accepta lucruri care nu sunt muzicale, suntem latini, avem asta in singe, nu o sa se schimbe prea curand. la fel ca si iuteala la manie, de exemplu.
Metalfan: Aoleu, si asta e specifica muzicii Trooper? (zimbeste)
Balaur: Ma refeream la popoarele latine... (zimbeste) Deci indiferent cit de rapida sau cit de baban era rifful pe o piesa oarecare, muzicalitatea era acolo negresit.

Metalfan: Ma gindesc acum la ce ai spus despre faptul ca romanii prefera chestiile muzicale si la ce ai spus in alte interviuri, ca Trooper intentioneaza sa fie o trupa pentru romani, adica nu aveti ambitii de a va impune dintre granitele tarii. Dar si altii apreciaza muzicalitatea, si alte natii...
Balaur: Cu siguranta, dar cred ca avem sanse sa patrundem la aia chiar mai mici decit sansele lor de a patrunde la ei. Patrunderea asta e diferita si nu e asa facila. In primul rind ar trebui sa ai in spate o armata intreaga de oameni care sa lucreze pentru tine: casa de discuri, distributie, marketing, PR, manageri, booking agents, etc, etc, etc. Apoi, ca la orice investitie, trebuie sa incepi sa bagi bani, pe care nu poti, mai departe, sa speri sa ti-i recuperezi, asta daca mai intii gasesti casa aia de discuri. Eu nu cred in succesul acestui demers.

Metalfan: Deci vorba aia care zice ca muzica e limbajul universal e perimata in contextul actual?
Balaur: Nu, nu cred. Dar lumea s-a atomizat intr-o asemenea masura incit sanse reale ai numai in momentul in care ai expunerea aia de care vorbeam mai sus. Sa formulez altfel: poate ar fi un milion de oameni pe Terra azi care ar cumpara Electric. Ok, sa spunem ca era facut pentru piata mondiala, cu versuri in engleza. Bun, intrebarea e urmatoarea: cum afla oamenii astia ca noi existam?
Metalfan: Myspace, webzine diverse... internet.
Balaur: Eu cred ca in felul asta niste oameni afla de tine, intr-adevar. Poate nu milioane, sa verificam numarul de hituri, dar poate sute de mii. Ok, intreaba trupe care au procedat asa cam cate cd-uri vind. Sa vedem cite hituri unice pe site sau citi oameni noi trebuie sa afle de trupa ta pentru ca sa ti se vinda un cd.
Metalfan: Pai ai intrebat citi afla de voi, nu cum cumpara. Asta nu mai stiu.
Balaur: Am inteles, deci au aflat de noi, mergi cu rationamentul mai departe si intreaba-te cum ajungi sa cinti la ei si cum vinzi cd-uri si cite. Dar nu se poate trece de prima faza, si anume aia cu gasitul casei de discuri. Ma refer la o casa de discuri care chiar sa incerce sa vinda discuri, pentru ca de exemplu si la noi in tara sunt poate sute sau mii de case de discuri, dar doar 3-4 conteaza cu adevarat. Ca sa nu lungim si mai mult subiectul, as incheia spunind ca asta e parerea mea, nu vreau s-o impun nimanui, toata lumea e libera sa incerce reteta ta cu myspace si cu internetul, sa trimita demouri la Nuclear Blast, sau de ce nu, la Sony direct, dar eu, daca incerc sa ma pun in pielea unui occidental ascultator de rock, un exercitiu putin fortat dar util, sintagma "hard'n'heavy din Romania" imi suna la fel de prost ca si "black-metal din Botswana".

Metalfan: Voi aveti in momentul asta o casa de discuri. Nu zic acuma ca de ce nu va promoveaza in strainatate, dar as fi curios: avind in vedere ca pina acum Hmm a hibernat, pret de vreo 2 ani, care va fi de acum gradul de implicare al Hmm in promovarea albumului si a trupei? E un fel de comeback, lansarea Electricului?
Balaur: Nope. E doar mijlocul juridic pentru ca Electric sa iasa in mod legal pe piata. Statul spune ca daca un cd nu are holograma nu poate fi vindut, e piraterie. Deci el trebuia scos de o casa de discuri. Intimplator sau nu, casa de discuri de cheama HmmVentures. Ea nu e interesata in promovarea materialului. De fapt nici nu am spus ca noi avem "acea" casa de discuri, care sa alerge sa promoveze discul.

Metalfan: Deci sunteti pe cont propriu, cum ar veni. Cum veti face pentru a merge mai departe? Cind am vorbit acum un an, daca mai tii minte, erati gata sa treceti la urmatorul nivel, ca trupa, mai tii minte metafora cu copacul din camera care a crescut si nu mai are loc. Care mai e situatia acum?
Balaur: Pai peretii rezista bine de tot. E greu sa capeti expunere, e greu sa ajungi la radio si la tv. Pe internet suntem deja, acolo e singurul loc unde poti sa ai acces cu costuri minime. Sa scoti un disc e greu, sa ajungi la radio, tv e foarte greu si foarte costisitor. Facem incercari sa promovam discul cit mai bine, dar facind totul cu puterile noastre, nu e foarte usor. Invatam unele lucruri din mers si sunt constient ca nu e necesar sa se intimple acum. E un fenomen imprevizibil, nu stie nimeni niciodata ce se poate intimpla. Poti sa scoti o piesa si sa rupi tot si apoi sa nu mai auda nimeni de tine, poti sa scoti opt discuri degeaba si sa rupi de-abia cu al noualea, poti sa scoti 100 de discuri si sa nu faci nimic cu niciunul. Nimeni nu stie.

 

 

Metalfan: Deci sunteti prinsi undeva intre underground si mainstream, nu sunteti nici una nici cealalta. crezi ca mai poate o trupa de rock in Romania sa ajunga la statutul unor Iris, sa zicem?
Balaur: Nu suntem prinsi intre underground si mainstream, suntem doar o trupa underground cu o expunere ceva mai buna decit a altor trupe din underground. Pina la mainstream e mult de mers. Eu sunt convins ca poate veni o trupa care sa depaseasca Iris, pentru ca Iris s-au zbatut mult in perioada comunismului, cu bani putini, mijloace tehnice precare si cu baietii aia care le suflau in ceafa incontinuu. Azi trebuie doar sa vrei sa incerci, mergi in orice magazin de instrumente si gasesti cam orice, nou, second hand, etc. Pe vremea cand au inceput Iris, nu existau nici corzi. Pina la urma, am mai spus-o, totul se reduce la muzica, putem sa stam noi aici, sa analizam, de ce are ala succes, de ce nu are alalaltul, ne referim la rock/metal. Piesele fac diferenta: cum suni, cit muncesti, cit repeti, cit compui, cit te agiti.

Metalfan: Asa este, sa ne referim la muzica. Apropo de Iris, am sesizat o influenta mai evidenta pe Electric, la unele linii vocale de exemplu, pe Oriunde ma voi duce, pe Fiecare zi. Oare v-a „Irizat” Gloria, tributul Iris pe care l-ai scos la inceputul anului? Esti de acord ca sunt influente Iris mai puternice pe Electric?
Balaur: Nu stiu ce sa spun... Probabil ca soundul unei trupe e cel mai bine particularizat de catre voce, probabil ca ar trebui sa mi-l inchipui pe Cristi Minculescu cintind piesele astea ca sa imi dau seama daca li s-ar potrivi lor. (zimbeste) Cu siguranta nu e vorba despre o influenta constienta venita dinspre ep-ul Gloria, cred ca sunt niste apropieri stilistice intre Iris si Trooper, nu de azi-de ieri, ci de mai demult. Pur si simplu ne place muzica in felul asta, nu e ceva urmarit intr-adins.

Metalfan: Mergind mai departe, nu neaparat ca asemanare stilistica, este Iris un model pentru voi? Adica v-ar placea sa fiti Iris - noua generatie?
Balaur: Sunt mai multe trupe care fac ce face Iris, acolo incercam sa ajungem si noi. In primul rind, Iris muncesc pentru trupa si la trupa si in trupa incontinuu. Cum mergi tu la munca, asa muncesc ei pentru trupa. La orice ora din zi si din noapte ei trebuie sa fie disponibili, sa zimbeasca, sa cinte bine, si asa mai departe. Tu daca te simti rau intr-o dimineata, suni la serviciu si te invoiesti, daca ei ar face asa, oamenii ar fi dezamagiti, si-ar altera imaginea de profesionisti pe care au cladit-o in timp. Ia incearca sa faci un festival in Romania, cu trupe romanesti. Incearca sa chemi douazeci de trupe si vezi pe cite poti efectiv sa le aduci. Unii sunt in vacanta si nu vor sa auda, altii au probleme cu femeile, care nu-i lasa ca in seara aia era seara de mers la film si nu se poate, altii nu au ce le trebuie sau nu au mai repetat de mult timp, blabla. Deci: daca a fi ca Iris inseamna sa ne petrecem viata cintand si facind asta la un nivel profi, atunci da.

Metalfan: Spre final facem o bucla si inchidem cercul ca in romanele lui Liviu Rebreanu. Si ne intoarcem asadar la concediul pe care tocmai l-ai intreprins. Ati avut ceva concerte in care ati cintat piesele noi, la lansare le-ati cintat pe toate. Care crezi ca sunt favoritele publicului, care s-au impus in playlist?
Balaur: In concerte am cintat asa: Dispari din ochii mei, Nu mai conteaza, Promisiuni, O viata este prea mult, Ratacit pe drumul vietii, Maine vom sti, Poate ca timpul, Cind noaptea mi te va rapi. Cu mici diferente de la oras la oras, evident. De fapt nu cred ca avem concerte la care sa cintam acelasi setlist, nici daca avem 3 concerte intr-o saptamina .Sunt sigur ca si piesele celelalte vor mai aparea in setlisturi, depinde, e dupa cum avem chef.

Metalfan: Si publicul, ce a zis? La care a sarit cel mai tare in sus?
Balaur: La dispari din ochii mei probabil.
Metalfan: Get out of my face! Te asteptai?
Balaur: A fost si prima piesa pe care am promovat-o, prima bucata muzicala care s-a auzit de pe discul asta. In general facem o chestie pentru ca am intuit rezultatul si ni-l dorim. Asa ca nu se pune problema de asteptat, mai degraba de sperat ca alegerea sa fie corecta.

Metalfan: Inainte de ultima intrebare, aia pleonastica, despre planurile de viitor, mai am una, mestesugita. Fii atent: cum ai vrut sa fie primit si vazut acest disc si cum nu ai vrut in nici un caz sa fie vazut?
Balaur: Am vrut sa fie primit ca un disc de rock, un disc care suna bine, balansat, si mai ales am vrut sa aiba o sansa din partea tuturor inainte de a primi verdictul da sau nu. Nu am vrut sa fie vazut ca o continuare a discului Trooper I din 2002.

Metalfan: Zi cu planurile de viitor.
Balaur: Vrem sa lansam noua versiune a www.trooper.ro. Vrem sa terminam anul cu bine si sa continuam cu concertele in 2007, ceea ce va dorim si dumneavoastra, fie cititori, trupe sau spectatori. Vrem sa facem clipuri la doua piese de pe Electric, o sa vedem care, cind, daca, la momentul potrivit. Intre timp vrem sa compunem...

Metalfan: Deja?!
Balaur: Am terminat cu compusul in iulie 2006, deci a trecut aproape jumatate de an, ideile s-au adunat.
Metalfan: Si cam in ce fel suna ideile astea? Trebuie, nu am cum sa nu intreb.
Balaur: Sunt prea vagi ca sa imi dau seama cum suna ideile alea, nici chiar eu nu imi pot da seama (zimbeste). Asa. Nu in ultimul rind, vreau sa tragem urmatorul disc live in studio. O sa vedem daca gasim locul ala din Romania, locul unde sa facem un disc in felul asta si sa si sune.

Metalfan: Bine mosule pai atunci La multi ani, o data pentru 29, a doua oara pentru 1 decembrie si a treia pentru noul an. Multumim de interviu si sa ne auzim cu bine la anul.
Balaur: In incheiere iti multumesc pentru interviu, si tie si metalfan.ro. Ma gindeam ca ai si un quick quiz, asa ziceai.

Metalfan: Avem, cum sa nu.

 

 

BalaurQuiz

 

Cite o nota pentru:
Iris V (1993)
Holograf – Banii vorbesc 1992
Kripton – Lanturile 1991
Celelalte Cuvinte – Se lasa rau 1992
Altar – The Last Warning 1993
Neurotica – Neurotica 1994

Balaur: In afara de Celelalte Cuvinte - Se lasa rau, celelalte sunt unele din discurile mele preferate din aria rockului romanesc. Daca ai fi spus Armaggedon, nimereai 100%. Nu pot sa dau note, pentru ca suntem colegi de scena, pot doar sa spun ca sunt niste discuri care imi plac foarte mult si la care as schimba doar niste detalii rezultate in urma mijloacelor tehnice cu care au fost imprimate.

 

Doua vorbe, trei cuvinte despre:

Zakk Wylde
Balaur: O revelatie pentru mine in materie de chitara,dar si in materie de atitudine, de modul in care se poate pune problema in mileniul III in metal.

James Hetfield
Balaur: Un frontman extraordinar. E doar chitarist ritmic in trupa lui, dar atitudinea lui, nu tehnica,  face deosebit modul de a cinta. Din 83 pina in ziua de azi a progresat continuu cu vocea, de la partituri vocale pe trei note a ajuns la un om cu o voce pe care o recunoaste toata lumea instantaneu.

Steve Morse
Balaur: Cu riscul de a-mi atrage comentarii negative, marturisesc ca eu sunt printre cei putini care s-au bucurat ca Blackmore a plecat de la Deep Purple. Steve Morse ma face sa rid, sa pling, si cu siguranta ca am ales chitara ca mod de exprimare muzicala. Cred ca e un om cu un suflet extraordinar.

Steve Vai
Balaur: Alt gentleman al chitarei electrice moderne, mare inovator si deschizator de drumuri, mereu surprinde cu ceva, iar pasiunea si gratia cu care cinta la chitara nu pot fi egalate decit de modestia lui, e unul dintre cei mai modesti si de bun simt oameni de pe pamint.

Rudolf Schenker
Balaur: Ca si Zakk, un rock-star. E cel mai slab chitarist din lista asta de departe, dar e un compozitor extraordinar si e foarte bine asa cum e, fara el Scorpions nu ar mai fi ce e, nici pe scena, nici in cartea formatiilor mari de rock

Jeff Loomis
Balaur: Un tehnician desavirsit, e singurul din lista asta de care nu ma pot atinge. Cint diverse piese sau scheme de la toti din lista, mai putin Loomis. Probabil ca ar trebui sa-mi reinventez stilul de a cinta la chitara si sa o iau iar de la zero ca sa incep sa ma gindesc sa scot un solo de-al lui Jeff Loomis. Am cel putin cate o pana de chitara de la oamenii din lista ta, in afara de Hetfield si Loomis. Oricum, excelente alegeri. Din diverse motive fiecare, dar cu siguranta excelente.

 

Preferate:

Parfumul
Balaur: Masculin: Paco Rabanne – Ultraviolet. Feminin: Noa de la Cacharel

Bautura
Balaur: Suc de pere fara acid, vin alb, whisky

Filmul
Balaur: Nu sunt un mare fan, dar 99% din filmele pe care le vad sunt comedii.

Mincarea
Balaur: Salate cu cat mai multe chestii in ele, pui, peste, pizza

Orasul
Balaur: Nu sunt genul de turist vizitator, mai repede as alege dupa clima: sa nu fie nici frig, nici foarte cald.

Momentul zilei
Balaur: Seara si noaptea, urasc dimineata pentru ca mi-e greu sa ma trezesc, e aglomeratie si uneori foarte cald.


Aranjeaza in ordine:

Baza militara
Club A
Preoteasa
Underworld
Utopia
Viking

Balaur: Prefer sa spun cite ceva, mai degraba decit sa fac un top. Baza militara era buna, Dumnezeu s-o ierte. Suna bine si era si mare. Utopia, Viking si Underworld sunt trei cluburi mai usor de sonorizat, mai ales pentru ca sunt mai micute si mai ales cind sunt pline poti avea un rezultat ok. Preoteasa de jos nu suna decit cu putere mare, Preoteasa de la unu am uitat cum suna pentru ca n-am mai cintat si Preoteasa de la doi, Old School, are o arhitectura ciudata, tricky, si e mai greu, dar nu imposibil, sa ajungi la un rezultat bun. Club A la fel: ciment, destul de maricel in comparatie cu Vviking, Underworld sau Utopia, dar exista un mare minus: au o instalatie de sunet care, ca sa ma exprim elegant, trebuie schimbata cu alta mai potrivita.

 

De Balaur:

Hobby
Balaur: Animale de casa, mai ales pisici, tenis cu piciorul, fitness, tv, masini

Fobie
Balaur: Filme de groaza, clovni, filme de groaza cu clovni hahaha

Ideal
Balaur: Sa ma inteleg bine cu cei apropiati, sa am o Alfa Romeo, sa fiu fericit pina la adinci batrineti.

Regret
Balaur: Cel mai mult regret lucrurile pe care NU le-am facut, asa ca nu pot sa le spun aici, Regret si ca nu am mai mult timp liber.

Cosmar
Balaur: Diverse porcarii pe care mi le imaginez in vis dupa ce ma uit la filme de groaza, sau atunci cand ma duc la culcare suparat sau stresat.

Desfatare
Balaur: Sa ma inteleg bine cu cea apropiata, intr-o Alfa Romeo si sa fim fericiti pana la adinci batrineti hahaha


Cu specific romanesc:

George Enescu sau Ciprian Porumbescu
Balaur: Amindoi, dar pentru "Balada" Porumbescu primeste votul meu

Marius Moga sau Marius Teicu
Balaur: Moga,  poate e din cauza ca suntem mai apropiati ca varsta, nu sunt un fan al niciunuia din ei.

Supernova sau Logan
Balaur: Supernova e cel mai reusit model de dacie. Intrebati-i pe aia de la Dacia. Logan is an overpriced piece of shit. La banii aia imi iau o masina straina cu 7000 euros, second hand, mai bag 2000 in ea si o sa simt ca am dat banii pe ceva ce-mi doresc cu adevarat

Mici sau sarmale
Balaur: Nu am mai mincat mici de foarte mult timp. nu pot sa zic ca-i detest, dar incerc sa-i evit. Sarmalele imi plac la nebunie. Cu putina smantana, va rog.

Basescu sau Tariceanu
Balaur: "daca lumea toata ar fi cum as vrea/politicienii toti ar disparea" (versuri din piesa Politicieni, de pe albumul Desant) I did it again hahaha Dar daca ar fi sa aleg unul din ei, il aleg pe ala pe care il inteleg mai bine. Deci Basescu.

Andreea Marin sau Mihaela Radulescu
Balaur: Niciuna, dar pentru ca trebuie sa aleg totusi, aleg Mihaela Radulescu, iti spun la un prigat de pere de ce am ales asa. Poti sa pui si ultima remarca in interviu, ca sa cream suspans, hahaha
Metalfan: De portocale, va rog.
Balaur: Bine, pentru tine portocale, pentru mine pere.

Autor: Klawz
Vezi galeriile trupelor: Trooper

   December 04, 2006  | 6 Comentarii  | 8547 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Trooper: un interviu electric, electric, electric

  • "Miine vom sti. Na, c-am brodit un titlu de piesa!" - Piesa deja exista, Rigoletto nu ai inteles ideea: intr-o intrebare eu am folosit un titlu de piesa Trooper (De la inceputuri) si lu Balauru i-a placut ideea si mi-a raspuns in acelasi fel Miine vom sti, este titlul unei piese de pe Electric. Ai pierdut pariu", ca nu e balada.

    1. Posted by klawz | 06 Decembrie 2006 09:22
  • pai trooper,, greu de zi ceva despre ei !!mie imi plac foarte mult pacat k inca nu sunt foarte cunoscuti poate den cauza mass-mediei ..am fost la 3 concerte de ale lor si toate m-au impresionat foarte tare !ce face Balauru" la chitara nu mai face nimeni in Romania da asta e lumea nu stie sa aprecieze muzica !!!!! da hai k va las bye

    2. Posted by andrey | 11 Decembrie 2006 10:24
  • imi place!le-a iesit bine d tot.au stilul lor aparte ceea ce ma impresionat f tare.tineti-o tot asa fratilor!nu va lasati descurajati de mass-media sau toti dobitocii din jur.qm e ala d my sus:)qi nu-i place sa n se bage.bafta

    3. Posted by ninu | 01 Ianuarie 2007 02:44
» vezi toate comentariile
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Interviuri