APPEARENCE OF NOTHING - All Gods Are Gone

Cind m-am hotarit sa scriu despre Appearance of Nothing am crezut ca sunt debutanti si de-asta m-am hotarit. Acum aflu ca All Gods Are Gone e de fapt al doilea album; entuziasmul mi-a scazut, dar deja e prea tirziu sa ma intorc din drum, am pierdut prea mult timp cu ei ca sa nu va spun si voua ce-am aflat.

Numele Appearance of Nothing invita la dat cu presupusul. Presupun, deci, ca mesajul se refera la originalitatea trupei, care, totusi nu poate fi ignorata, avind in vedere ca sunt elvetieni si cinta metal progresiv. Ia ziceti, ati mai auzit pina acum asa ceva? Pai nu, deci vedeti ca au dreptate? N-ai cu ce sa-i asemeni, metalul progresiv elvetian este inca de nedescris. Dar au atitea influente evidente, incit puteau sa-si zica la fel de bine si Appearance of Something(s).

Sa ma-ntorc acum si sa va spun de ce m-am entuziasmat la inceput. Baietii au imaginatie si ii duce mintea la niste combinatii neasteptate. Pe asta cade accentul laturei progresive a metalului lor, nu pe demonstratii de virtuozitate. Au o abordare mai directa, dar nu lipsita de diversitate si de o desfasurare partial imprevizibila a pieselor (in prima jumatate, ca de la mijloc incolo se repeta primele pasaje). Trec imediat din riff in chitara acustica, din power simfonic in gothic, doom, thrash, de la tonuri de pian la new age si electro. La aparenta diversitatii asteia vocea are o contributie imediat sesizabila; e normal sa fie asa din moment ce sunt doi vocali cu norma intreaga si doi invitati pe album. In majoritatea timpului, vocea are o abordare melodico-ragusita, sustinuta de coruri sau chiar dialogind cu ele, dar devine tipata, latrata sau grohaita in niste momente nu mereu usor de intuit. Foarte interesant, nu?

Si de ce mi-a scazut entuziasmul? La baieti le lipseste capacitatea de selectie. Am senzatia ca au aruncat pe CD, de-a valma, toate ideile care le-au trecut prin cap si-au zis ca e treaba mea sa le aleg pe-alea mai bune, nu a lor. Ori eu n-am nici timp, nici chef, eu vreau cursivitate, conciziune, maxima eficienta. Ceea ce nu se gaseste la Appearance of Nothing, unde piesele se intind des peste 9 minute  si senzatia ca au multe pasaje in plus nu e decit asa, un pic, alungata de linii melodice inspirate. Uite, vezi, asta e cusurul lor si-as fi trecut peste el, daca All Gods Are Gone ar fi fost un album de debut. Dar cum nu e, nu trec, desi sunt vreo trei bucati pe album (The Mirror's Eyes, 2nd God si The Call of Eve) care fac cinste metalului progresiv elvetian.

Klawz Nota: 8