DRACONIAN - Arcane Rain Fell
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 28.01.2005 CASA DE DISCURI: Napalm Records 8.0
NOTA METALFAN: 8.8
NOTEAZA ALBUM: 11 voturi
Top 2005: #15 |
Draconian Componenta: Anders Jacobsson - voce Lisa Johansson - voce Johan Ericson - chitara Magnus Bergström - chitara Jerry Torstensson - baterie Jesper Stolpe - bass Andreas Karlsson - clape |
TRACKLIST: 01. A Scenery of Loss02. Daylight Misery03. The Apostasy Canticle04. Expostulation05. Heaven Laid in Tears (Angel's Lament)06. The Abhorrent Rays07. The Everlasting Scar08. Death, Come Near Me |
Hehe, nu ma asteptam sa ascult o mixtura atat de interesanta din partea unei trupe relativ tinere, stilul doom/gothic fiind unul destul de pretentios, chiar daca uneori pare simplist in maniera de executie si compozitie. Nu mai putin de 7 suedezi vin sa ma contrazica si o fac foarte bine, piese ca Daylight Misery si Death, Come Near Me ridicandu-se la un nivel greu de atins chiar si de trupe mai experimentate. As putea fi contrazis de prezenta pe scena metalului extrem de 10 ani (cu o perioada de intrerupere din cauza stagiului militar) insa aparitia doar a unui singur album inainte de Arcane Rain Fell ma face sa cred ca trupa inca mai are multe de invatat. Si totusi, ceva m-a surprins, albumul reusind sa imi atraga atentia de la prima piesa. A Scenery of Loss incepe cumva asemanator cu Silent Enigma a celor de la Anathema, o voce grava, trecuta printr-un efect ciudat, totul pe fundalul unei tanguiri de chitara si al unei furtuni. Nimic nu prevesteste furia pe care o va degaja Anders Jacobsson, secondat de vocea angelica a Lisei. Piesa are in prima jumatate un ritm lent, apasator, pentru ca in a doua jumatate sa se mai anime, ramanand totusi in sfera doom/death-ului clasic. Albumul apartine in mod clar acestui filon (doom-death), insa anumite rifuri (The Abhorrent Rays , care poate fi foarte usor incadrata ca si piesa de gothic ), momentele in care claviatura isi face simtita prezenta si vocea feminina, arunca trupa si spre stilul gothic modern, sau cel putin spre o abordare moderna a doom-ului. Piesa care imi place cel mai mult si care arata din plin de ce sunt in stare trupetii, este Heaven Laid in Tears (Angel's Lament) , dupa mine, cea mai buna piesa de pe album. Anders Jacobsson face o partitura vocala de zile mari, urland, tipand, revenind la o voce normala pentru ca apoi sa dea impresia ca este sfasiat de durere si furie. Nu degeaba cel putin jumatate din trupa au printre favoriti My Dying Bride, acest lucru facandu-si simtit prezenta intr-un mod foarte subtil si care nu poate decat sa incante ascultatorul. Albumul nu are puncte slabe, atmosfera depresiva, cu un iz de romantism fiind de regasit in toate melodiile. O nota speciala pentru piesa Death, Come Near Me , de peste 15 minute, o reeditare a piesei de pe demo-ul Dark Oceans We Cry.
SkyDancer Nota: 8
|
gothic sumbru si de plumb.superb album.trebuie ascultat indeaproape si sa te lasi patruns de atmosfera.asta daca ai imaginatie buna.
sumbru rau albumuuuu!!!!d l mine are nota 10