FALCONER - Armod

Vine-o vreme in viata cind vrei sa pui punct si s-o iei de la capat. Cind iti dai seama ca drumul pe care-ai luat-o se infunda. Si vrei sa faci altceva, nu stii prea bine ce. Daca ai trupa, ii dai pe toti afara si aduci altii. Sau o desfiintezi si te apuci de timplarie. Sau, daca te cheama Falconer, scoti un album de folk metal cintat in suedeza.

La primele ascultari, Armod se arata la fel de ciudat pe cit suna descrierea: folk metal in suedeza. Falconer au mai cintat in suedeza si pina acum, dar un album intreg nu e oare prea mult? Melodiile nu te prind imediat si, daca n-o rupi deloc pe limba lor, stai si asculti, dai usor din cap cu privirea pierduta si te-ntrebi "oare ce vor astia de la mine?" Falconer e o trupa ciudata, felul in care amesteca folclorul nordic cu power metalul si cu vocea lui Mathias Blad nu e usor de digerat. Cunosc baieti foarte de treaba care-si ies din pepeni daca le pui sa asculte Falconer. Ei, imi imaginez ca Armod o sa-i enerveze si mai tare, pentru ca e si mai greu accesibil decit albumele "normale" Falconer.

Chiar daca are o aplecare pronuntata spre latura folk a muzicii trupei, metalul are o prezenta serioasa chiar de la inceput, si chiar o prezenta furioasa, cu riffuri grele ce amintesc de Mithotyn, fosta trupa de blackened folk metal a lui Weinerhall si Larsson. Da, Svarta Änkan si Griftefrid sunt chiar atit de heavy. Pe parcurs ritmul este domolit de chitari acustice, viori, instrumente de suflat si de citeva interventii ale unei soprane. Structura pieselor e departe de a fi liniara si integrarea elementelor din muzica populara e magistral executata, dar totusi, nu cred ca orchestratiile ii vor da pe spate pe cei care voteaza cu rockul progresiv. Mai degraba, Armod ii va impresiona pe viking/folk metalisti.

Riffurile lui Weinerhall sunt in nota obisnuita, adica atit de bune, incit iti vine sa le fredonezi, chiar inainte sa retii liniile vocale. Heldund nu-si dezminte nici el reputatia de excelent chitarist solo. Vocea e asa cum o stiti, deci daca stiti ca nu va place, nu va bagati. Dar daca apucati sa-i dati citeva ascultari, o sa descoperiti frumusetea exotica a acestei muzici si cu fiecare ascultare ulterioara o sa vi se para din ce in ce mai putin ciudata. Nu garantez ca o sa retineti vreun titlu de piesa sau vreun vers, limba suedeza ramine o bariera, dar, pe de alta parte, rezonanta ei bolovanoasa intregeste tabloul si-l face mai credibil: ce poate fi mai viking decit un viking cintind viking metal?

Un album potrivit la momentul potrivit in discografia Falconer, care incepuse sa bata pasul pe loc. Weinerhall nu vrea sa stea pe loc si acum, ca si-a facut si damblaua si a scos un album de muzica populara, se poate concentra netulburat ca sa puna la cale viitorul power/folk metalului, a carui raspundere o poarta.

Klawz Nota: 9