BLIND GUARDIAN - Battalions of Fear

Ale tineretii valuri. Ca in 1988, cand Orbetele a aparut pe scena muzicala de metal iute, baietii abia de trecusera de douaj’ de anisori. Se simte, zic eu, din plin acest lucru pe albumul de debut, dar in pofida acestui fapt piesele sunt misto spre foarte misto. Elan, hormoni, teribilism, mana sigura si rapida, capul mustind de idei, naturlich ca unele din piesele compuse in acea vreme se gasesc in playlistul trupei si in ziua de azi, la vreun miting public. Abia cand te mai maturizezi si vine si intelepciunea reusesti sa inlocuiesti lucrul misto cu cel la misto, precum un Hitachi cu un Futachi, pardon frumos.

Cred ca nici nepotii lui Tolkien nu au atata cunoastere despre “Stapanul inelelor” precum domnii astia (poate doar domnu’ Prigoana senior, vezi antecedentele maritale cu doamna Adriana). Dar e ok, au intrat de fragezi in universul de basm al Pretiosului si nu au mai iesit de-acolo, semn ca se simt ca pestele in apa si ca apasul in apa de foc. Cat priveste muzichia, se canta din goana calului (mai probabil a nazgulului), doua piese de la mama lor – Majesty si Guardian of the Blind, hitoase rau. Una instrumentala, despre nu stiu ce proces la cremenal (e instrumentala, nu zice cine si de ce), apoi mai divagam nitel (ca tatele pe zebra) din lumea lui Sauron cu “The Martyr” (despre chestiuni mesianice) si “Battalions of Fear” (despre expansionismul imperialist american), pentru ca in final sa revenim la portile Moriei si sa mosim la renasterea lui Gandalf*, doua piese intrumentale, cel putin ultima chiar foarte draguta. In genere, melodie, forta, iuteala, Tolkien.

Sigur, unii gentilomi s-ar putea intreba “ce e dom’le cu vocea aia, e cam pitigaiata” (da’ lu’ Kai Hansen cand i s-o ingrosa vocea? Sau, cum s-ar intreba Klawz, lu’ Lemmy cand i s-o subtia?), altii ca “viteza, bun, da’ daca era mai domol, poate era mai lucrat”; da’ ce tot atata “daca”, eu nu-s Kipling si nu stiu, mai bine ne bucuram de un album entuziast si cu spirit de junime, ca nod in papura avem timp sa catam, cand om fi sexagenari.  Eu “ma risc” sa ii dau un 8.5 tocmai pentru “spiritul” lui de album de debut de tineri. Si sunt sigur ca si voi, cand avurati nevoie de banda ca sa impodobiti bradul, nu ati stricat tocmai caseta cu “Battalions of Fear”.

*Renasterea lui Gandalf – Mosule, ce tanar esti!

Cristake Nota: 8.5