BEYOND FEAR - Beyond Fear

Oooooh, yeaaaah! This is the shit! Asta e motivul pentru care am continuat sa-mi las parul sa creasca, desi de la o vreme am inceput sa am tot mai putine motive de headbanging: Beyond Fear! Stiam ca o sa vina odata si-odata albumu asta. Festival de dat din cap!

Ce riffuri! Ce pedale! Da’ ce voce! Cules de prin Ohio si parashutat cu motocicleta intre luminile rampei de Judas Priest, folosit si apoi aruncat ca o manusa veche, ca sa fie iar cules de Iced Earth, o trupa cu un viitor deocamdata incert, stiam sigur-sigur ca baiatu asta are multe in el pe care nu a apucat sa le spuna. Tim Ripper Owens este unul dintre cei mai mari vocali din heavy metal astazi si acum demonstreaza ca este si unul dintre cei mai mari muzicieni de heavy metal astazi. Jumatate din piesele de pe Beyond Fear le-a compus singur si cealalta jumatate impreuna cu chitaristul Comprix. Fratilor, asta e metalul adevarat! Asta e urmarea fireasca a Painkillerului, asta ar trebui sa cinte Priest si Maiden si toti colegii lor fruntasi, in loc sa tot pindeasca sosirea postasului cu pensia. E atit de oldschool si atit de actual in acelasi timp de nu-mi vine sa cred. Are feelingul si groove-ul auritilor ani 80 si sunetul si energia anilor 2000. E clasic si proaspat in acelasi timp. Si mai ales dezlantuie o energie care rupe tot, dar genial dozata, nu e violenta de dragul violentei, cum multi inteleg gresit sa practice agresind ascultatorul dezorientat. Cum dracu nu s-a mai gindit nimeni sa cinte asa, cind este evident ca asa trebuie?! Stai atita vreme si tot asculti, hmm, da, asta e ok, eh, asta merge, asta ar fi beton, dar ii lipseste ceva si, zbang, deodata pica Beyond Fear si iti dai seama: asta era, domnule, asta mi-am dorit sa aud dintotdeauna, e perfectiunea intr-o lume imperfecta! Asta e metalul adevarat care te face sa dai din cap pina ametesti si cazi lat pe covor: riff peste riff, te loveste nemilos peste ceafa, te leagana cu solouri si armonii in dulcele stil clasic si tipa la tine versuri cu masini si monstri de fier si razbunare si minciuni ca la mama acasa, cu o voce care e si sus si jos si la mijloc si umple toate piesele pe orizontala si pe verticala si diagonala si in orice alte directii puteti imagina. Ripper is the man! Acum nu mai cinta ce ii spun altii si e fenomenal, fara sa urmareasca sa epateze, pur si simplu energia si pofta cu care cinta sunt dezarmante. Si are o voce uriasa. Adinca, inalta, ampla, larga, puternica, mobila. Da senzatia ca poate cinta tot ce s-a cintat pina acum in heavy metal si inca ar mai avea si ceva al lui de adaugat.

Ei, da, are parti din Halford, din Priest, din Dickinson, din Maiden si din Sabbath, asa cum cintau ei in zilele bune si cum nu o mai face nimeni astazi. Metal curat, luat direct de la sursa, slefuit, lustruit si umplut cu steroizi si vitamine incit explodeaza de energie. Demult nu a mai sunat metalul atit de bine ca la Beyond Fear. Asa ca unde e butonul cu nota 11 sa-l apas cu amindoua miinile si cu mousu si cu tastatura. This is the shit. Avez-vous Comprix?

Klawz Nota: 10