GWAR - Beyond Hell

Top 3

3) Sa le tai degetele, sa le prajesc si sa-i fortez sa le manace din tarana
2) Sa le scot plamanii si sa ii infasor strans in sarma ghimpata
1) Sa le leg un mat de o stanca de pe marginea Prahovei si dupa aia sa-i arunc in apa, sa-i atarne asa pana mureau din cauza hemoragiei
Cam astea erau cele 3 lucruri pe care mi le doream in liceu apropo de Gwar. Mi se pareau kitsch si complet untrv, departe de idolii mei thrash&death, imbracati atat de simplu in blugi stramti si tricouri negre. Plus ca muzica mi se parea jalnic de siropoasa in comparatie cu toate zgomotele pe care le ascultam atunci.

Dupa care prin 1994 (pe la This Toilet Earth) mi-am dat seama ca
3) Asta e recuzita lor de sange si matze, preferabila, dupa mine, celei Manowar-macho de platose, palose si muschi.
2) Spre deosebire de Manowar sau altii asemanatori, Gwar pot fi amuzanti si in mod voluntar
1) Nici nu canta asa de rau (e drept, punk-ul intrase tare in preferintele mele largite)
Am mai ascultat ce-am mai ascultat (Ragnarok – Stalin’s Organs, ce dementza! – si ceva de pe Carnival Of Chaos si We Kill Everything), dupa care m-a departat de ei pentru ca
3) Mi s-au parut ca incep sa experimenteze cam aiurea din punct de vedere muzical (inclusiv spre jazz, daca-mi aduc bine aminte)
2) Ma cam saturasem de sange, matze si necrofilie
1) Mi-am luat serviciu si aveam timp sa ascult doar strictul necesar (cum ar veni, thrash&death)

Revin la Gwar in 2006, la Beyond Hell – un album conceptual in care Oderus Urungus&co si-au pus multe sperante. Cred ca si fanii lor (Sclavii, cum ii numeste trupa) asteapta mai mult dupa War Party - un album cu piese scurte si catchy, care n-a oferit totusi Marea Revenire.
Eu sustin ca acum Revenirea s-a produs, intrucat
3) Conceptul ajuta la un album mai strans mai legat. Chiar daca ideea centrala e o calatorie in infern avand-ul drept calauza pe Jitler – un amestec de Jesus si Hitler. Si asta dupa ce Gwar l-au infrant pe un Papa nazist care le atacase fortareata din Antarctica (da, Papa in sensul de suveran pontif!!!).
2) Piesele sunt ceva mai lungi, respira si mai schimba ritmul – uneori chiar neasteptat.
1) Sunetul e mai taios, uneori cu riff-uri metal punk a-la Exploited. De altfel, as plasa instrumentatia de pe Beyond Hell undeva intre Tankard, Exploited si chiar ceva Prong mai de pe la inceput. Iar la productie a fost ticnitul si hiper-activul Devin Townsend, care cred ca abandonat toate placerile lumesti in favoarea muncii, la cate trupe produce pe banda.
Dintre piese, as remarca
3) War Is All We Know
2) I Love Pigs
1) Back In Crack
Ca si capsuna pe tort, preluarea dupa School’s Out a lui Alice Cooper incheie frumos albumul – ca un omagiu adus unuia dintre pionierii machiajului de care astazi ras-abuzeaza Gwar.

Despre versuri n-are sens sa vorbim, sunt la fel de suculente si pline de secretii ca de obicei. Nu pot trece insa cu vederea rafinamentul metaforic la care au ajuns cu imbecilitatea: “Hatred is a seed that’s easy to sow/Buckets of blood will happen to grow”. Ascultati-le cu atentie, merita osteneala, mai ales daca sunteti intr-o pasa proasta :).

Si, in final va recomand:
3) Sa evitati albumul, daca sunteti fani ai unui gen complex cum ar fi progresivul
2) Pentru restul lumii: sa ascultati neaparat albumul, mai ales daca n-ati mai auzit Gwar pana acum (o sa incepeti cu ceva care va deveni un clasic)
1) Pentru fanii Gwar: sa va cumparati albumul, ca vine cu un box exceptional de bine realizat.

Tzugu Nota: 8