LIFE OF AGONY - Broken Valley

Raul curge altfel

Pana la Broken Valley , Life of Agony au scos trei albume de studio: River Runs Red (1993), Ugly (1995) si Soul Searching Sun (1997). Plus multe best of-uri si live-uri menite sa mai stoarca un ban (mai mult pentru casa de discuri) din '97 incoace.

Cu fiecare album au reusit sa starneasca o controversa. La debutul cu River Runs Red foarte multi au spus ca e o clona a Type O Negative (pentru ca Sal Abruscato a fost baterist la Type O si Josh Silver fusese producatorul albumului). Din fericire pentru LOA, criticile s-au dovedit nefondate, iar hardcore-ul abraziv al new-york-ezilor combinat cu vocea joasa, sumbra a lui Keith le-a atras o baza de fani destul de mare.

Baza de fani care s-a impartit in doua tabere odata cu aparitia lui Ugly. Pentru ca LOA a abandonat hardcore-ul in favoarea unui asa-zis alterno-metal – mai curand un metal-grunge influentat (normal!) de Stone Temple Pilots si Alice in Chains.

Iar la aparitia lui Soul Searching Sun cred ca pana si fanii devotati au innebunit de tot. Sal Abruscato plecase, iar inlocuitorul sau era Dan Richardson (ex-Pro Pain), lucru care le-a dat sperante celor care asteptau o revenire la ceva mai dur. Ei bine Soul... este un album in care cateva piese mai de doamne-ajuta isi fac loc cu greu printre mediocritati si balade care abuzeaza de tanguieli. Un dezastru total, dupa parerea mea; iar obisnuita justificare a muzicienilor “ne-am urmarit crezul artistic” chiar a parut deplasata in gura lui Caputo.

In fine, in 2003 trupa a anuntat doua concerte aniversare, in formula de pe River... Succesul acestor concerte (concretizate intr-un LP si un DVD –River Runs Again) se pare ca i-a determinat pe membrii trupei sa revina in activitate. Bineinteles, titlul River Runs Again a dat iar sperante fanilor erei '93-97.

Ei bine am o veste buna pentru fanii LOA, mai precis pentru cei care au rezistat si dupa Ugly. Baietii au revenit in forta, dar tot in stilul influentat de Stone Temple Pilots.

E drept, piese ca Love To Let You Down, Last Cigarette, The Way He Died si Broken Valley vor fi o consolare bunicica pentru fanii River..., dar directia clara a albumului este grungy, si NU hardcore.

Vocea lui Keith Caputo NU e cea pe care o asteapta acesti fani, ci e apropiata de cea a lui Scott Weiland (STP) sau a raposatului Layne Staley (Alice in Chains) – in special pe piese ca Wkicked Ways, Don't Bother, Junk Sick si Justified, care sunt cele mai Ugly piese ale albumului (no pun intended J ).

Deci: o veste destul de buna pentru fanii LOA, o veste OK pentru fanii Stone Temple Pilots (trupa oricum n-au mai scos nimic de prin 2003) si o veste si mai OK pentru fanii Alice In Chains, a caror formatie cauta inca inlocuitor pentru Layne.

O nota OK pentru un album OK – 7.5. Si e OK ca s-a gasit cineva sa continue traditia celor doua trupe amintite mai sus.

Ce nu e deloc OK e ca nu se gaseste cineva sa continue traditia LOA. Nici macar ei insisi.

Tzugu Nota: 7.5