TEITANBLOOD - Death

Moartea şi noul Teitanblood

Tema iadului s-a vrut căutată şi redată prin atâtea şi atâtea forme, de atâția şi atâția oameni, de la Dante sau Hieronymus Bosch la David Lynch, ca să menționăm nişte clasici, până la persoane de rând care activează în orice fel de domeniu, dar toate acestea s-ar putea să nu mai conteze atunci când cineva pune la ascultare un disc Teitanblood. Această trupă este trecută în dosare cu proveniență spaniolă şi pe data de 13 martie, anul curent, au lansat un nou material, al doilea din discografie, intitulat Death, ca să înțelegem cu toții exclusivitatea fenomenului morții.

Aducând vorba despre black-death-ul bestialo-blasfemic-ocult, într-un cuvânt - „nenorocit” - dezvoltat încă de la sfârşitul anilor ’80, accentuat în ultimii zece ani şi asociat de multe ori cu teritoriul Canadei, sunt destule nume foarte puternice cu o mulțime de materiale care mai de care, de la celebrii Beherit, sau Blasphemy, la Antediluvian şi Dead Congregation, de exemplu, o mulțime axată pe întuneric absolut, cu abordări variate ale acestui gen şi multe coperți de albume cu mult negru. În tot acest tărâm de cărbune este foarte posibil ca Teitanblood să fie una dintre cele mai îngrozitoare formații, în condițiile în care caracterul cel mai cumplit cu putință devine scopul acestor muzicieni, într-un context dictat de viteză. Însuşirea asta groaznică aduce o culme a creației, aşa că epitetele aparent negative de mai sus au rolul de lăuda muzica celor în cauză. E drept că dincolo de toate aceste nume, există şi un val consistent cu orientări spre acest gen, iar acesta conține multe structuri identice care nu fac decât să aglomereze un spațiu, dar astfel de discuție nu îşi are locul aici.  

Chiar dacă albumul Death începe cu o violență de neînchipuit, cu piesa Anteinferno care aduce din prima fracțiune de secundă blast beat-uri inumane, chitări scăpate de sub control, urlete şi teroare, acesta pare să fie materialul cel mai mult îndreptat spre death metal pur din tot parcursul Teitanblood. Pare că spaniolii au rearanjat ceva elemente în haosul pe care l-au generat, fixându-le şi mai bine în compoziția de ansamblu, iar astfel, se poate spune că evoluția lor este categorică şi progresivă. Se poate adăuga de asemenea că unele riff-uri sunt de-a dreptul doom, iar în ceea ce priveşte producția de sunet, intervine un alt motiv de a clasifica acest album drept unul dintre cele mai bune din această arie. Teitanblood încep să se potrivească destul de bine cu alți giganți care experimentează death metal-ul, adică Portal, dar îşi păstrează substanța definitorie care, odată ce a dat în clocot, are să producă fascinante explozii.

 De data aceasta avem de-a face cu mai multe piese lungi decât pe Seven Chalices din 2009. Acest album conține nu mai puțin de cinci piese care nu au durată mai scurtă de nouă minute, iar deosebite sunt: Cadaver Synod, Burning in Damnation Fires şi Silence of the Great Martyrs. Componentele atmosferice le întrepătrund pe cele generate de chitările zgomotoase alături de bass-ul care le amplifică într-un mod suprinzător şi captivant, iar pasajele cu muzică religioasă reduc la tăcere orice fel de audiență.

 În această încheiere, atenția merită îndreptată către nişte versuri din piesa Cadaver Synod, al cărei subiect în strânsă legătură cu unul dintre cele mai groteşti episoade din lumea bisericească, nu şi-ar găsi o expunere mai bună într-un perimetru diferit de cel al spaniolilor de la Teitanblood:

„Silence! Every possible variety of figure and configuration!

Silence! The air is full of you, the earth and the sea, and the lowest subterranean depths.

Silence your multiple heads! Silence the deafening hiss of serpents covering the murmur of the dead.

See the Accused - ably has he built his reality, schemes his planet graveyard - solar systems of dust, disease, falseness, and blood. Ably Heresy as his own black image enthroned. For he has become the tomb of his sons, the grave of time.

As mankind sheds skin to wear the night and naked horror, and the voice of the black earth echoes from within their hearts: now night lives in their souls in the bright summer day, and laughter is strained by terror, voices hoarse with false prayer. ”

Gina S. Nota: 9