JUDAS PRIEST - Defenders of the Faith

Chiar daca aparitia lui Defenders of the Faith a insemnat un moment important pentru istoria metalului, personal il vad ca fiind un album destul de "handicapat", intrucat el contine atat piese incredibil de bune, cat si piese mai putin inspirate din punct de vedere al creatiei.

Mai exact, avem noua piese (plus un outro ce poarta titlul albumlui). Dintre aceste noua bucati, am putea spune ca doar primele patru sunt de referinta pentru genul heavy metal. Restul de cinci, din pacate, nu se ridica deloc la nivelul acestora, ducandu-ne cu gandul cum ca acest produs a aparut de fapt la insistentele casei de discuri, si in nici un caz din vointa trupetilor. Iar acest lucru inclin sa cred ca este adevarat, mai ales ca precentul album, Screaming for Vengeance, a adus foarte multi bani casei de productie, fiind de altfel cel mai bine vandut material din intreaga istorie a trupei.

Asadar, Freewheel Burning este o piesa foarte buna, rapida, si cu un tempo alert. Urmeaza superba Jawbreaker, cu niste solouri uimitoare din partea ambilor chitaristi. Rock Hard Ride Free este o piesa melodioasa, cu un tempo ceva mai asezat de data aceasta, si cu un ritm sustinut foarte bine de catre Dave Holland. Desi Freewheel Burning este piesa de rezistenta, consider ca The Sentinel este cea mai buna de pe intregul disc, si una dintre cele mai bune din toata discografia Judas Priest. Spun asta, deoarece este o melodie careia nu ii lipseste nimic. Are solouri si rifuri de chitara foarte bine lucrate, tipete marca Rob Halford, bucati mai lente acompaniate de clape... intr-un cuvant: grandios!!!

Practic acest album ar fi trebuit sa se opreasca aici, iar el sa ia forma unui EP, intrucat restul pieselor de pe disc nu au farmecul celor prezentate mai sus. Iar ca toata lumea sa fie fericita, ar fi fost perfect ca acest EP imaginar, sa fi avut mai multe versiuni in care fiecare dintre acestea sa cuprinda cate un bonus track diferit. Astfel, varianta britanica sa fie insotita de Love Bites spre exemplu, varianta japoneza de Night Comes Down, americanii sa aiba parte de Eat Me Alive, si asa mai departe. In modul acesta, nu ar fi ramas nici o piesa pe dinafara, si asa toata lumea ar fi fost extrem de fericita.

Plus ca, daca el ar fi fost relansat intr-o forma finala (un an mai tarziu sa zicem) cu toate piesele de bonus, asa cum el exista si in lumea reala, sunt de parere ca vanzarile acestuia ar fi fost mult mai mari. Si apropo de vanzari, in data de 26.09.1988 acest album a atins milionul de copii vandute, conform Blabbermouth, dar mai mult ca sigur ca pana in prezent s-au mai vandut si alte milioane de discuri din Defenders of the Faith, avand in vedere ca avem de-a face totusi cu o legenda a muzicii rock.

Cu toate ca acest album isi are locul sau bine stabilit in lumea metalului, greul abia acum incepea deoarece trupe precum Metallica, Slayer, Exodus, Overkill sau Metal Church aveau ganduri distrugatoare pentru tot ceea ce la acea data a insemnat mainstream, si muzica facuta la comanda. Iar efectul acestor trupe s-a simtit din plin si in muzica celor de la Judas Priest, sase ani mai tarziu.

Fantotzii Nota: 8