LUNA FIELD - Diva

Am observat nu fara o oarecare surprindere frecventa cu care casa de discuri elena Black Lotus semneaza de ceva vreme contracte, fie cu trupe trecute de prima tinerete, fie cu gasti de care nu au auzit probabil decat membrii familiilor componentilor. Initiativa pare la o prima vedere admirabila, mai interesant ar fi de urmarit cate din multitudinea de trupe cvasinecunoscute vor confirma pana la urma prin albume macar decente.

Luna Field se inscriu fara probleme in ultima categorie, a trupelor care incearca sa isi faca un nume, desi Diva , discul lansat recent de Black Lotus reprezinta cea de-a doua incercare discografica a nemtilor. Caci da, trupa provine din spatiul teuton, unde se pare ca activeaza inca din 1998. Luand in considerare numele trupei si al albumului, apoi coperta si nu in ultimul rand fotografia de grup care insotea CD-ul promotional, am fost convins ca am de audiat vreo combinatie de gotic cu industrial. Nu mica mi-a fost uimirea cand prima piesa, Godparade , mi s-a dezvaluit in toata splendoarea sa de secventa death metal, brutala pana la extrem. Nici nu am apucat sa respir ca tavalugul metalic (asa cum inspirat consemna intr-o alta recenzie un coleg de redactie mare amator de asemenea sonoritati) s-a revarsat peste mine intr-un soi de death metal alert, cand ultra agresiv, cand cu vizibile intentii de tehno death, cand cu oaresce influente black metal.

Toate bune si frumoase, numai ca pe la mijlocul albumului incepe sa apara si senzatia de plictiseala, data fiind incapacitatea nemtilor de a varia prea mult din punct de vedere stilistic. Mentinerea tempo-ului la un nivel alert nu face decat sa accentueze senzatia de déjà vu. Uneori se face auzita si cate o clapa, dar intr-un mod total neinspirat, ca si cum claparul atipise in timpul inregistrarilor si trezindu-se brusc cu partitura in fata s-a grabit sa cante si el fara sa tina cont de ce fac colegii sai. B. Rakidzija are un tip de growl potrivit cu acest tip de metal extrem, growl pe care il alterneaza cu ceva screaminguri. Instrumentistii interpreteaza corect, fara a excela insa la capitolul tehnica, dar Diva puncteaza mult la capitolul productie, pentru ca trupa are marele avantaj de a fi inregistrat in studio-ul Mastersound, aflat in proprietatea lui Alex Krull (Atrocity).

Surpriza albumului o constituie fara indoiala ultima compozitie, Diva Messiah , o piesa care am crezut initial ca a fost introdusa pe disc dintr-o eroare, neavand nici cea mai mica legatura cu celelelalte 10 care alcatuiesc albumul. Desi pare rupta din alt film, piesa, cu o durata de 7 minute este o mostra interesanta de dark metal, atmosferica, cu ceva voci recitate, solo-uri si multa melodie! Si poate ca nu ar fi rau daca Luna Field ar incerca pe viitor sa repete mai des scenariul lui Diva Messiah .

Dragos P. Nota: 7