MAR DE GRISES - Draining the Waterheart
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 14.04.2008 CASA DE DISCURI: Firebox 9.0
NOTA METALFAN: 8.4
NOTEAZA ALBUM: 7 voturi
Top 2008: #236 |
Mar de Grises Componenta: Juan Escobar - voce, clape; Sergio Alvarez - chitara; Rodrigo Morris - chitara; Rodrigo Gálvez - bas; Alejandro Arce - tobe |
TRACKLIST: 01. Sleep Just One Dawn02. Kilómetros De Nada03. Deep-Seeded Hope Avant-Garde04. Fantasía05. Wooden Woodpecker Conversion06. One Possessed07. Summon Me08. Liturgia; Convite Y Prefiguración/Purgatorio/Diálogo Infierno |
Motrsh: Sincer, nu mi-e usor sa povestesc cum percep exact acest album. Pentru ca mi-a placut intr-un soi ciudat, mi-a placut prin atmosfera degajata in timp ce atentia imi era concentrata in cu totul alte directii. Un fel de fluid emotional, ultra-melodic care curge pe fundal si, paradoxal, se interpune intre mine si muzica, deviindu-mi atentia de la muzica. Nu mi-a placut pentru el insusi, nu pentru placerea de a descoperi chichite, nuante, gaselnite, combinatii, elemente muzicale socante si elucubrante. Pentru mine nu este un album de savurat, ci un album e ambienta. Ceea ce e ciudat, tinand cont ca in comparatie cu albumul anterior au sporit tempo-ul, iesind din monotonia funeralui pur sange, si complacandu-se in formule ceva mai alambicate. Ceea ce ar fi trebuit sa-l faca mai accesibil si mai digerabil. Atat cat mi-a reusit un acces intentional, ”lucid” dincolo de bariera mai sus-numita, am gustat fluxul in ton dezolant al synth-ului. Cu toate acestea, atmosfera creata nu este dezolanta; desi ar trebui sa fie un album despre nefericiri, mizerii, suferintze si altele din aceeasi gama, interactiunea chitare – synth creeaza un efect atenuat, de distantare. Un punct in plus pentru interpretarea vocala care functioneaza, in felul in care am perceput eu albumul, ca o ancorare in realitate si confera consistenta mesajului. Octavian: Albumul e bun, peste cel din 2004. Iar ca influente parca e ceva Anathema din perioada 94 - 95 acolo. Este lent dar nu destul de lent cat sa te adoarma. Este progresiv si tehnic dar nu uita de melodie, incat nu devine obositor din prea multa virtuozitate si pasaje abstracte. Pasajele pierdute si atmosferice cu un bass proeminent ma duc cu gandul la Shroud of Frost sau The Silent Enigma. E o idee a la Duncan Patterson acolo. Are cam tot ceea ce trebuie sa aiba un album modern de doom, daca se poate spune ca exista asa ceva. Nota 9. Prowler: Daca motrsh si octavian l-au comparat cu albumul precedent, eu o sa-l compar cu realizarile trupelor gen Daylight Dies sau November's Doom, altii care imbina doom-ul cu apucaturi deathmetalice (incerc sa ma abtin sa zic opethiene) - din asa o alaturare, Mar de Grises sunt cei care merita luati in serios. Stiu ca sunt abordari si sound-uri diferite, ce vreau eu sa spun ca Draining The Waterheart reprezinta varianta cea buna. Dar mai mult, dupa primele ascultari albumul dezvaluie mai multe puncte de interes si inceteaza sa fie doar un album de atmosfera. Un exemplu ar fi partea clean de pe la minutul 5 din 'Kilometros de nada' - asemenea momente de simplitate eficienta care schimba ritmul si mentin (sau cresc) interesul ascultatorului sunt pe cam toate piesele. In general, cantecele se misca cum trebuie si au loc sa respire. E un album reusit, care chiar m-a prins dupa cateva ascultari. L-as recomanda oricui are rabdare pentru un album doom si nu e deranjat cand acesta transcede multicel granitele genului. Nota 9
VOX FORUMI Nota: 9
|
Trebuia sa vina Hellraiser sa le dea un 3, sa le iasa 7 si la astia. Pai e corect asa?
lasa judas.... leviathanul e pentru fanii genului.....7 ala e mai mult decat 9 de aici. am asculta ambele..... albumul asta chiar nu are nimic de zis...e unul printre alte 1000
pai bre JR,poti sa dai si 1 la un album,ca daca nu-ti place genul te descalifici din start...