MELECHESH - Emissaries

In 2003, cand a aparut albumul Sphynx, citeam diverse recenzii in care autorii descopereau aceasta noua senzatie de metal extrem israeliana, un adevarat competitor pentru Nile. Grupul nu este insa israelian (chiar daca a fost format in 1993 la Ierusalim) si nici nu canta death metal, singura apropiere intre cele doua trupe fiind data probabil de folosirea in muzica lor a temelor orientale antice. Daca privim la nationalitatea membrilor sai (un armean, un olandez, un sirian)  descoperim mai degraba un act multietnic, cu o inclinatie bizara catre subiecte oculte stravechi. Din acest punct de vedere, Melechesh poate fi comparat cu Absu, probabil primul grup care a introdus subiecte din mitologia sumeriana in black metal.

Muzical, Emissaries continua saga inceputa de Sphynx, numai ca de data aceasta accentul cade mai puternic pe latura thrash, spre deosebire de precedentul album, care era mai degraba concentrat pe combinarea instrumentelor traditionale cu chitarile electrice. In ciuda ritmului alert al compozitiilor, Emissaries puncteaza mult si la capitolul melodicitate, concretizandu-se intr-un album care imbina reusit intensitatea partilor agresive cu melodia. Influentele orientale sunt prezente pe toate piesele si  se reflecta nu numai in ritmurile bateriei, dar si in maniera lui Ashmedi de a compune riff-urile de chitara. Nu trebuie neglijat insa nici rolul noului baterist Xul (inlocuitorul americanului Proscriptor) care ofera o performanta de exceptie, reusind sa fie deopotriva rapid dar si precis. Fara a cadea in monotonie, piesele au o constructie asemanatoare, singurele care ies din tipar fiind preluarea Gyroscope (in original apartinand celor de la The Tea Party) si The Scribes of Kur, un interludiu mai degraba ambiental, care s-ar fi potrivit de minune pe albumul lui Karl Sanders, Saurian Meditation.
In termeni de productie, Emissaries este fara cusur, depasind fara problemele discurile anterioare ale trupei. Nimic surprinzator, daca tinem cont ca albumul a fost inregistrat in faimosul studio Woodhouse.

La nivel liric Melechesh poate fi considerata o  trupa conceptuala in sensul ca versurile pieselor, desi nu formeaza impreuna o singura poveste, urmeaza un fir comun. Leper Jerusalem nu se supune insa acestei reguli, fiind o compozitie care exprima viziunea lui Ashmedi asupra Ierusalimului si care incearca sa capteze intr-un mod subiectiv farmecul si misterul acestui oras. Nucleul conceptual al lui Emissaries se invarte in jurul lui “Annunaki”, numele colectiv atribuit  zeilor sumerieni primordiali, care nu au nume individuale. In viziunea lui Ashmedi, asa cum este ea transpusa pe album, ei au venit initial de pe o alta planeta si reprezinta originile civilizatiei umane, fiind in acest context emisari (de unde si  titlul discului). Ca un element de noutate, este prima data cand Melechesh, ajutati de un lingvist, folosesc special pentru acest album propozitii construite din cuvinte sumeriene si nu doar simple pasaje preluate din texte stravechi

Prin Emissaries, Melechesh au demonstrat ca pot integra perfect elementele orientale in structura black/thrash metal si chiar daca demersul lor nu este 100% original, modul de executie, cat si compozitiile, recomanda acest album drept una dintre cele mai interesante creatii ale anului 2006.

Dragos P. Nota: 9