BEHEMOTH - Evangelion

Fara discutie, al noualea album de studio Behemoth a fost unul dintre cele mai asteptate discuri ale anului, cel putin in zona de metal extrem. Era normal ca interesul fata de noua creatie a polonezilor sa se situeze la cote ridicate, asa cum se cuvine unei trupe care prin munca sustinuta si eforturi constante si-a castigat un binemeritat statut de lider al death metal-ului european (podiumul fiind desigur impartit cu Vader).
Cei care au sperat ca Behemoth vor continua pe linia trasata de The Apostasy si Demigod nu vor fi deloc dezamagiti %u2013 Evangelion este extensia fireasca si naturala a precedentelor doua albume, fiind cu siguranta cel mai rafinat produs dintre toate trei in termeni de productie si sunet. Interpretand extrase din Vechiul Testament in cel mai blasfemic mod cu putinta, trupa a ramas fidela stilului abordat, acel blackened death metal caracteristic perioadei post Demigod.  Elementele cu iz progresiv experimentate de Behemoth pe The Apostasy sunt prezente si pe noul disc, fie sub forma unor pasaje de chitara acustica pe Daimonos, a sitarului de la finalul piesei Shemhamforash sau a clapelor care creaza atmosfera monolitica a lui Lucifer.

Numele discului provine din grecescul evangelion care inseamna veste buna, termenul fiind preluat dupa secolul I de crestini. Asa cum va puteti imagina, Nergal il foloseste in sensul sau original, etimologic, golit de orice conotatii pe care i le-a atribuit Biserica. Behemoth imagineaza o lume in care Ierusalimul este scufundat in sange si teroare, iar oamenii slavesc decaderea lui Dumnezeu. Acest univers intunecat generat la nivel liric este foarte bine redat muzical printr-un death metal exploziv, structurat pe coordonatele furie, viteza si tehnicitate. Se canta cu multa pasiune si acest lucru se vede in fiecare segment al pieselor care compun Evangelion.   Din echipa Behemoth, iese in mod special in evidenta Inferno, unul dintre cei mai talentati bateristi din aria metalului extrem, prestatia sa pe Evangelion fiind fenomentala. Versatilitatea, precizia si viteza cu care bate sunt de-a dreptul inumane. Pe de alta parte Nergal a renuntat in mare masura la vocile multristratificate in favoarea unui growl neprocesat, fara a pierde deloc din brutalitate, astfel ca diatribele sale suna la fel de feroce ca in trecut.

Structura variata din interiorul fiecarei piese, multitudinea de riff-uri si schimbarile de tempo fac din Evangelion un disc care necesita multiple auditii pentru a-i descoperi toate fatetele. Cu exceptia faptului ca ultimele trei piese de pe album nu au acelasi nivel calitativ ca primele sase (nu ca ar fi slabe, dar pur si simplu nu se ridica la nivelul celorlalalte compozitii) nu-i prea poti reprosa nimic lui Evangelion, oricat te-ai stradui.

Dragos P. Nota: 9