SAIDIAN - Evercircle
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 29.05.2009 CASA DE DISCURI: Blistering Records 7.5
NOTA METALFAN: 8.2
NOTEAZA ALBUM: 2 voturi
|
Saidian Componenta: Markus Engelfried – voce; Rodrigo Blattert – chitara; Markus Bohr – clape; Stephan Lueddemann – bas; Bernd Heining – tobe |
TRACKLIST: 01. Out Of The Shadows02. Tokyo03. Solomon‘s Dance04. Once In My Dreams05. Pale Moon Rider06. Stroke Of Genius07. Moonlight’s Calling08. Sign In The Sky09. The Princess10. Halos For Everyone |
Primul lucru care mi-a sarit in ochi atunci cand am consultat pagina My Space a trupei Saidian a fost faptul ca trupa a insotit intr-un turneu pe Jon Oliva%u2019s Pain iar mastermind-ul trupei Savatage ar fi declarat ca ii place muzica produsa de Saidian. O expresie a acestui lucru ar fi si faptul ca Oliva a aparut ca guest pe al doilea album al trupei. Ma asteptam deci ca Evercircle sa fie un album de metal progresiv cu accente epice si o mare doza de originalitate. Aceasta speranta mi s-a spulberat insa la prima ascultare. Nu vreau sa fiu prost inteles. Saidian este o trupa buna, sau cel putin mediocra. Fiecare musician isi cunoaste meseria fara sa se remarce prin virtuozitate deosebita. Capitolul la care sta prost este insa originalitatea. Vocea lui Markus Engelfried seamana foarte mult cu cea a lui Tobias Sammet. Poate ca tocmai de aceea trupa si-a propus (cel putin asta deduc eu din structura compozitiilor) sa devina o clona Edguy. Fiecare piesa de pe album seamana mai mult sau mai putin cu stilul Edguy din perioada lui Theatre of Salvation sau The Savage Poetry iar cateodata imprumuta cate ceva si de la Stratovarius. Bineinteles ca nici Edguy nu fusesera deosebit de originali, continuand sa mearga pe un drum pe care pasisera cu ceva timp in urma Helloween si Stratovarius printre altii. Toate piesele au o tenta de %u201Chappy power metal%u201D debordand de optimism si desfasurandu-se in ritmul alert care este caracteristic genului. Un album tocmai bun pentru aceasta perioada de criza pentru cei care vor sa isi mai alunge gandurile. Lipsesc structurile originale si sentimentele mai profunde iar uneori ai impresia ca ai mai auzit pe undeva melodia respective. Cu toate acestea pe album nu gasesti piese cu adevarat proaste insa nici piese foarte bune. Mai mult, albumul este destul de omogen si nu scade in calitate in partea a doua, asa cum se intampla de obicei cu trupele lipsite de idei. In sinteza, Saidian este un exemplu al mediocritatii care afecteaza de mult zona metalului melodic. O trupa care aplica cu succes o reteta si care nu are nici o sansa sa se deprinda si sa iasa in fata. Albumul face parte din categoria celor care pot fi ascultat de cateva ori fara probleme, dar care vor fi uitate in debaraua cu vechituri peste doua-trei saptamani.
Arthur Nota: 7.5
|
Comenteaza la: Evercircle