ELUVEITIE - Evocation I: The Arcane Dominion

    Dupa un Slania foarte bun si dupa cele 2 prestatii pline de forta ale elvetienilor in Romania, in nici jumatate de an, interesul meu fata de Eluveitie a crescut serios, motiv pentru care am asteptat cu mare curiozitate noul produs al trupei.
    Evocation I: The Arcane Dominion, asa cum fusese anuntat, este in primul rand un album acustic, cum isi dorise sa inregistreze de mai mult timp. Asta inseamna ca nu veti auzi nici distortion, nici voci brutale. Ba chiar relativ putina chitara, armoniile fiind bazate mai degraba pe mandolina, hurdy-gurdy, vioara sau fiddle, plus fluiere, harpa, cimpoi, si tot felul de alte instrumente celtice. Doar basul si toba dau catorva piese o ritmica apropiata de rock, uneori lipsind si ele din peisaj.
    Deasemenea, albumul este aproape exclusiv cantat cu voci feminine, in doar cateva ocazii avand parte de incantatii masculine, pe piesele Sacrapos si Nata, unde Chrigel Glanzmann canta impreuna cu Alan Nemtheanga (Primordial). Anna Murphy are cele mai multe partituri vocale, pe care le interpreteaza cu brio, integral intr-un dialect galic. Versurile sunt preluate din folclor, iar despre unele dintre ele se spune ca au chair 2000 de ani vechime.
    Albumul e unul conceptual, care isi orienteaza lirica inspre Kernunnos, divinitatea celtica a naturii. Astfel, si atmosfera albumului iti insipra dealuri verzi, stanci invelite in ceata, nimfe dansand, druizi invocand cu toiagele in aer si multe asemenea. Albumul va avea o continuare in curand, partea a doua urmand sa se numeasca Evocation II - Visions si probabil ca acest concept permite o exploatare aproape nesfarsita. Muzical insa, pana si aceasta prima parte pare un pic repetitiva. Liniile melodice celtice au un sunet foarte aparte dar si seamana mult una cu alta, motiv pentru care chiar dupa mai multe ascultari, piesele albumului sunt destul de greu de individualizat si par sa semene. Mai degraba ai impresia ca asculti o mare piesa de 50 de minute. Care nu suna rau deloc, e frumos interpretata si orchestrata si poti sa o asculti la nesfarsit, dar nu-ti dai seama unde incepe si unde se termina.
    Albumul e mai putin dedicat amatorilor de metal si mai degraba celor de sonoritati celtice. Nu stiu cat de mult trupa il va canta live si nici cati dintre fanii trupei il vor gusta. Albumul in sine, metal sau nu, merita insa destul atentie.

Cynyc Nota: 8