CADAVERIA - Far Away From Conformity

Desi a trecut aproape jumatate de an de la lansarea albumului, nu puteam lasa deoparte aceasta formatie si mai ales aceasta voce speciala: Cadaveria. Fosta vocalista la Opera IX, aflata acuma la cel de-al doilea album de studio sub noua titulatura, aduce un suflu nou si o abordare diferita in pleiada de voci din muzica rock actuala. Angela Gossow (Arch Enemy) si Cadaveria reprezinta pentru mine cele mai carismatice soliste care, lasand deoparte senzualitatea si erotismul specifice timbrului vocal feminin, incearca o abordare mult mai brutala si mai directa a partiturii, punand la respect foarte multi vocalisti de gen masculin.

Fara Baron Harkonen la clape, trupa face un pas inainte cu acest nou album, cu un sound foarte bine pus la punct, chitara si vocea fiind excelent puse in valoare. Daca faci greseala sa asculti albumul cu boxele date foarte tare, risti sa faci atac de inima, prima piesa incepand extrem de furios, plina de ura si negativism. Blood And Confusion este cumva autoportretul lui Cadaveria, versurile vorbind despre un “eu” chinuit, aflat la limita dintre sanatate si nebunie, cu mintea plina de confuzie, hranindu-se cu angoase, disperare si sentimente negative.

Tonalitatile sunt diverse, de la voce “clean” la vocalize brutale, specifice death/thrash/black-ului, trecand apoi prinntr-o tonalitate isterica, care la prima auditie nu poate decat sa te enerveze, dar careia mai apoi ii prinzi gustul. Aceasta diversificare a registrului vocal nu poate decat sa multumeasca ascultatorul, concluzia fiind ca totul se face din placere si pasiune, asa cum insasi Cadaveria declara: “ … cel mai important pentru noi este sa ne placa sa facem muzica. Scriem cantecele in principal pentru noi … Speram ca albumul sa placa fanilor cel putin atat de mult cat ne place si noua.”

Supriza pentru mine este data de faptul ca albumul nu se bazeaza in totalitate pe voce, chitarile joaca un rol foarte important, cu un iz de heavy metal foarte pronuntat iar sunetul per ansamblu este foarte dur si in forta. Pentru exemplificare am sa aleg piesa: Irreverent Elegy. Inceputul ma duce cu gandul la Black Sabbath, riful de chitara este absolut bestial, cu o voce intre “clean” si isteric, cu mici interludii de bass, pentru ca in a doua parte sa se rupa ritmul, trecand printr-un mic pasaj black si ajungand pana la un ritm thrashist incredibil, cu un solo pe masura.

Nu pot incheia micul periplu prin universul faimoasei Horror Lady Cadaveria fara a aminti de coverul Call Me. Ratiunile care au dus la crearea acestei piese sunt probabil dictate de o politica de marketing bine gandita. Cel care a avut ideea merita felicitat, preluarea fiind pentru mine una extraordinara, senzatia de saturatie, iritare si abandon fiind atotprezenta, peste toate acestea planand un sunet greu si apasator, sprijinit de o voce isterica.

Albumul este fara indoiala interesant si cred ca urmatorul produs Cadaveria va fi si mai lucrat, cu voce mai diversificata, cu ritm greu si vitezist, dupa parerea mea trupa indreptandu-se catre o directie buna, care le poate pune in lumina favorabila calitatile de care au dat dovada pe acest album.

SkyDancer Nota: 7