BASTARD PRIEST - Ghouls of the Endless Night

Chiar daca discul de fata a fost lansat la inceputul lunii septembrie a anului trecut, din pacate mi-a ajuns la urechi abia acum. Din fericire, mai bine asa decat niciodata. Va place death metal-ul old school de sorginte suedeza a la Entombed/Dismember? Va place si scandinavian d beat-ul prezentat in anii '80 de Anti Cimex? Ei bine, atunci Bastard Priest sunt exact ceea ce va trebuie, daca sunteti un pic mai pretentiosi in ceea ce priveste diversitatea, este posibil sa va ganditi ca se putea si mai bine. Dar sa mergem mai departe. Old school pana in maduva oaselor, cu un sunet devastator si cu o imagine ce nu lasa loc pentru semne de indoiala in ceea ce priveste iubirea trupei pentru metal-ul brutal, macabru si murdar al anilor '80 si inceputul anilor '90, Bastard Priest sunt una dintre cele mai frumoase surprize pentru un iubitor de sonoritati extreme la final de 2011 (sau inceput de 2012 in cazul meu).

Mai devreme va intrebam daca va place death metal-ul suedez marca Entombed, ei bine daca Left Hand Path (1990) a fost la vremea lui un disc ce va ridicat parul pe spate, maini si tot corpul, iar materiale precum Clandestine (1991) si Wolverine Blues (1993) va fac acum cand le ascultati sa faceti remarci nostalgice de genul: "Asta e frate, e ce trebuie!" / "Ce marfa se canta metalul atunci..." si apoi oftati, va spun ca nu trebuie sa disperati. Duoul suedez ce activeaza sub infamul nume Bastard Priest ofera prin Ghouls of the Endless Night una dintre cele mai bune doze de metal extrem underground din 2011, murdar si fierbinte, venit din focurile adancului in difuzoare gata sa nimiceasca in cale orice forma de viata.

Prima piesa de pe disc este Pestilent Force, o piesa ce incepe direct cu o bataie draceasca de tobe thrash metal/d beat, cam o combinatie de Exodus cu Anti Cimex si continua cu un lead de chitara ce aminteste de Slayer-ul anilor '80 pentru a lasa mai apoi sa isi faca intrarea in scena vocea cavernoasa ce iti taie rasuflarea.
Cea de-a doua piesa de pe disc este Ghouls of the Endless Night, piesa ce da de altfel si titlul discului de fata. Din primele secunde ai impresia ca asculti Wolverine Blues a celor de la Entombed, sau ca Lars Goran Petrov e cat pe ce sa ia cu asalt microfonul si totul este cat se poate de justificat. Cu un tempo ce alterneaza momentele lente cu cele alerte, Ghouls of the Endless Night este piesa ce descrie cel mai bine intreg infernul sonor ce este prezentat pe acest material.
Cea de-a treia compozitie, Enter Eternal Nightmare prezinta o fata a trupei ce penduleaza intre un death metal old school a la Autopsy cu un hardcore punk de scandal de mare angajament. Doomy si pusa pe scandal, aceasta compozitie te asigura ca nu ai gresit discul si nici ca nu visezi frumos, e chiar pe bune!
Si iata ca am ajuns la jumatatea discului. Piesa cu numarul patru se numeste Poison si nu este nici cover dupa Alice Cooper si nici vreun tribut al celebrei trupe de glam metal din anii '80. Este mai degraba un tribut adus sunetului necro si grotesc al scenei suedeze de la sfarsitul anilor '80 si inceputul anilor '90.
Piesa cu numarul cinci, Sacrilegious Ground te trezeste cu un ritm alert de scandinavian d beat, saltaret si tocmai bun de dezmortit oasele, asta daca nu ati devenit prea nostalgici pana acum.
Fucking Slaughter, piesa cu numarul 6 de pe disc, este exact cum o descrie si titlul. Un macel sonor si o refulare impotriva a tot ce este polizat si ambalat frumos.
Am ajuns si la piesa cu numarul 7. Intitulata Last Scream, piesa nu este ultima compozitie de pe disc, dar este pe aproape. Penultima compozitie de pe acest material a suedezilor de la Bastard Priest face din nou trimitere la Entombed / Dismember.
Si iata ca am ajuns si la ultima compozitie de pe disc: Enormous Thunder of the End. Nu-i chiar un fulger, nu-i nici vreo varianta ultra brutala a piesei God of Thunder a americanilor de la Kiss, dar completeaza perfect tabloul morbid pictat de trupa in cele aproape 40 de minute de refulare sonora si grotesc.
Cu riscul de a repeta ceea ce v-am spus in randurile de inceput, inchei prin a spune ca daca iubiti in egala masura death metal-ul old school, scandinavian d beat-ul si thrash metal-ul murdar si morbid, Bastard Priest sunt ceea ce cautati. Din pacate la un moment muzica trupei devine un pic cam liniara, ceva mai multa diversitate sau o nota personala mai accentuata, ar fi fost bine venita.

H. Nota: 7