Formata in 1998 in Hamburg, Germania, Stormwarrior au lansat primul lor album full-length, intitulat Stormwarrior, in 2002, urmat de Northern Rage in 2004. Trupa abordeaza ca stil un speed – power, influentat de trupele scenei metal germane ale anilor ’80, in special Runnng Wild si Helloween. Anul 2008 aduce ultima lor creatie, intitulata Heading Northe, ce se preocupa din punct de vedere al versurilor, ca si albumele precedente, de teme legate de vikingi. And the Horde Calleth for Oden este numele intro-ului ce deschide albumul intr-un mod foarte atmosferic. Heading Northe, intra apoi in forta, cu un tempo rapid si ritmuri dense de chitara ce imi aduc aminte de Running Wild, cat si o parte vocala foarte bine facuta si potrivita cu stilul si temele abordate. Metal Legacy si The Holy Cross continua intr-un tempo ceva mai putin alert. Iron Gods aduce din nou un ritm „dens”, pe care se aude destul de interesant bass-ul. Albumul continua cu Ragnarok, ce prezinta scene ale inclestarii finale dintre zeii nordici si giganti pe un ritm destul de alert, in care refrenul separa cumva scenele respective si prezinta imaginea generala. Tempo-ul este din nou temperat de The Revenge of Asa Lande, unde mi-a atras atentia solo-ul mai lent, dar destul de lung si bine facut. Urmeaza Remember the Oathe, piesa relativ scurta si la obiect. Mai interesanta insa mi s-a parut Lion of the Northe, cu interventii de chitara solo bine facute si plasate, ce dau prospetime piesei. Into the Battle este tipul de piesa cu un refren in stilul unui imn, continuata natural cu outro-ul And the Valkyries Ride, care incheie albumul. Instrumentatia suna bine, vocea se potriveste perfect, iar prima jumatate a albumului impresioneaza prin energia debordanta. Totusi, dupa un anumit punct, ritmurile devin parca un pic plictisitoare, fiind vorba in mare de variatii pe ritmuri destul de clasice pentru gen. Organizarea albumului si tematica abordata imi amintesc de Tales from the North de la White Skull. Cu ceva puncte mai slabe la originalitate cateodata, este totusi un album reusit, intr-un stil abordat mai rar in ultima vreme, din partea unei trupe care s-a maturizat. (+) Forta si energie, instrumentatie buna si voce foarte potrivita (-): Spre final, piesele devin putin plictisitoare, fiind variatii pe ritmuri destul de tipice pentru gen; un pic mai multa originalitate n-ar fi stricat, influentele sunt destul de audibile
|
Comenteaza la: Heading Northe