TRACKLIST:
01. Jesus Frankenstein02. Sick Bubble-Gum03. What?04. Mars Needs Women05. Werewolf, Baby!06. Virgin Witch07. Death and Destiny Inside the Dream Factory08. Burn09. Cease to Exist10. Werewolf Women of the SS11. The Man Who Laughs |
La o distanta de patru ani de la lansarea ultimului album de studio, Educated Horses si la o distanta de 12 ani de la lansarea albumului Hellbilly Deluxe (da, au trecut 12 ani!), fostul vocalist al formatiei White Zombie, Rob Zombie ne propune un nou album de studio. Mai exact, partea a doua a albumului Hellbilly Deluxe: 13 Tales Of Cadaverous Cavorting Inside The Spookshow International, sau mai pe scurt Hellbilly Deluxe, Hellbilly Deluxe 2: Noble Jackals, Penny Dreadfuls and the Systematic Dehumanization of Cool, pe scurt Hellbilly Deluxe 2.
Ce aduce nou Rob Zombie prin Hellbilly Deluxe 2? Reînvie o fata de mult uitata a sa, dar duce tot conceptul muzicii sale într-o noua directie. Rob Zombie ajutat de colegii sai, a reusit sa readuca la viata ceva din ceea ce propuneau White Zombie în anii '90, dar cu un vibe pe alocuri dominat de un aer mai accentuat al anilor '70, ce aminteste de fazele doom metal propuse de Black Sabbath, sau shock rock de tip Kiss. Mai exact, o combinatie între discul celor de la White Zombie - La Sexorcisto: Devil Music, Vol. 1 (1992) si între Hellbilly Deluxe-ul din 1998 al lui Rob Zombie. Cu alte cuvinte, doua dintre cele mai bune materiale lansate pâna acum de Rob Zombie în materie de sonoritati metalice.
La capitolul versuri, Rob ne propune aceeasi reteta care l-a facut celebru, bazata pe subiecte horror dominate de un iz de carnaval macabru plin de satira. La fel ca si Max Cavalera (de exemplu: Cavalera Conspiracy - Must Kill, Soulfly - Blood Fire War Hate etc), Rob Zombie se dovedeste un bun textier când vine vorba de partituri vocale catchy care sa te faca sa le fredonezi chiar si involuntar si sa îti ramâna în cap pentru multa vreme.
Un mare plus pentru acest material îl are si fostul chitarist al lui Marilyn Manson, John 5 care a devenit acum un membru cu atributii depline ce compune cot la cot cu Rob. Totusi chiar daca vor aparea multe comparatii inevitabile între Hellbilly Deluxe si Hellbilly Deluxe 2, sau între Educated Horses si Hellbilly Deluxe 2, acestea ar trebuii sa pastreze totusi o linie destul de bine trasata. Între Hellbilly Deluxe si Hellbilly Deluxe 2 este o distanta de 12 ani, iar în viata unei formatii multe lucruri se pot schimba într-un timp atât de lung. Primul lucru care ar trebuii punctat ar fi cel legat de componenta trupei care a înregistrat acel disc. Singurul supravietuitor este însusi Rob Zombie, iar o trupa fie ca ne gândim la ea si ca la o trupa alcatuita în jurul unui solist vocal precum este si cazul lui Rob Zombie la fel ca si a lui Alice Cooper sau Ozzy Osbourne, muzicienii care îl acompaniaza pe acesta au un cuvânt greu de spus în rezultatul final. Cel mai bun exemplu ar fi produsele Ozzy Osbourne din ultimii ani care au început sa aduca mai mult a Black Label Society decât a Ozzy Osbourne, sau diferentele dintre albumele lui Alice Cooper - Welcome to My Nightmare din 1975, discul anilor '80 ai lui Cooper, Trash (1989) sau materialul cu tenta de industrial metal, Dragontown din 2001. Toate aceste aspecte se aplica si în cazul lui Rob Zombie. Anumite caracteristici ramân, anumite influente se adauga pe parcurs, însa rezultatul este de fiecare impredictibil. Am putea spune ca lucrurile se întâmpla precum la un joc de poker. Daca pe Educated Horses, Rob si John 5 abia se obisnuiau unul cu celalalt, pe Hellbilly Deluxe 2, fiecare îsi stie foarte bine miscarile, iar discul precum un joc de carti se deruleaza altfel.
Cu alte cuvinte, Hellbilly Deluxe 2, este un disc bun. Cel mai bun al lui Rob Zombie din ultimii ani, iar acest lucru se simte. Rob Zombie a intrat din nou pe o panta ascendenta, iar piese precum Sick Bubble-Gum, What?, Mars Needs Women sau Werewolf Women of the SS (ca sa numesc doar câteva dintre ele, fac diferenta. Stapânul carnavalelor dracesti s-a întors în oras!
H. Nota: 8.5
|
Mie mi se pare cam lipsit de imaginatie. Adica gasesti cam aceleasi ritmuri ca si in albumele precedente si chiar piesele par variatii pe marginea aceleiasi teme. Riff-uri asemanatoare. Daca la Ac/Dc mai suport chestia asta pt Rob Zombie nu prea am rabdare sa ascult aceeasi melodie repetata sub diverse forme. Ma rog, o fi o chestie de gust.