HATRIOT - Heroes of Origin

O suna binisor Rob Dukes pentru Exodus, Paul Baloff, sa-i fie tarana usoara, o fi fost vocalistul cu care trupa si-a facut un nume in anii de inceput, dar Steve "Zetro" Souza ramane, fara doar si poate, cel mai important vocalist al grupului. Cel putin pentru mine. Sincer sa fiu, mi-a fost dor sa-i aud vocea "muscata" si atat de plina de furie. A mai incercat el o treaba interesanta cu Dublin Death Patrol dupa plecarea din Exodus, dar sincer sa fiu, nu m-a prea dat pe spate. Atunci cand m-am asteptat mai putin si cand probabil fanii lui Zetro din perioada Exodus si nu numai, s-au asteptat mai putin, vocalistul a pus repede de o noua trupa: Hatriot. Un fel de afacere de familie, asta daca tinem cont de faptul ca sectia ritmica este formata din ai sai feciori: Cody Souza - bas si Nick Souza - tobe. Daca baiatul lui Ozzy Osbourne s-a pus pe facut filme documentare despre taica-su si Black Sabbath, baietii lui Zetro sunt mai interesati de a zice cateva povesti pe plan muzical. Asta nu isi avea locul aici, dar nu am putut sa ma abtin sa nu punctez acest aspect.

Destul cu introducerea si cat de mare si tare e Zetro si fiii, hai sa va zic cateva vorbe si despre discul de fata. Intitulat Heroes of Origin, materialul a fost lansat la inceputul acestui an prin intermediul casei de discuri Massacre Records si prezinta un thrash metal furios interpretat intr-un mare fel! Riff-uri taioase si solo-uri destul de reusite din partea chitaristilor Kosta V. si Miguel Esparza, dar mai ales un tobosar de mare angajament in persoana lui Nick Souza, cateva linii de bas frumos trase + Souza al batran in actiune si inca plin de viata si de vlaga. Un fel de Sylvester Stallone al thrash metal-ului. Daca ati vazut Bullet to the Head poate comparatia are sens. '80s style all over again!
Nu-i (inca) un clasic, dar are publicul sau. Stiu, probabil cativa din cei ce vor asculta discul de fata vor zice ca e asa si pe dincolo si ca in 2013 metalul se canta altfel. Ei bine, da, se canta si altfel, aici sunt de acord, dar cand vine vorba de metal, thrash metal-ul ramane fara indoiala cel mai in vana si fara de compromis dintre genuri. Bataia aia simplista si alerta de tobe, "taca-taca" ala "dracesc" de te face sa alergi ca un nebun de colo - colo si sa dai din cap neincetat, vocea "muscata" a lui Zetro + riff-urile directe si fara compromisuri ale celor doi chitaristi fac din acest disc unul dintre cele mai interesante materiale de gen aparute in acest an. Da, stiu, suna mai mult old school decat modern, dar asta nu-i un lucru rau. Souza al batran si-a crescut feciorii bine (fie chiar daca am vorbi despre muzica ce le-a pus-o la dispozitie indirect prin materialele lansate alaturi de Exodus).
Imi place inceputul piesei Suicide Run, daca rezisti primele 10 secunde, si treci de mica "glumita" cu pasaje industriale, te izbeste tavalugul metalic! Actiunea continua cu Weapons of Class Destruction, o piesa parca rupta din anii '80. Fara indoiala una din cele mai reusite compozitii de pe disc. O compozitie ce distruge cu clasa totul in cale! In ordinea numerelor de pe tricou intra pe teren Murder American Style, o piesa ce aminteste intr-un fel de Cacophony dar pastrand directia thrash metal! Ceva frumos de tot! Alaturi de primele trei bucati de pe disc, Shadows of the Buried este iar o piesa de mare angajament, dar nici celelalte nu sunt mai prejos.

Pentru inceput suna bine de tot ce prezinta Hatriot. Sunt curios daca pe urmatorul material trupa va reusi sa se mentina la acelasi nivel sau sa vina in fata cu un alt balaur cu sapte capete care sa scupie frumos metal in boxe. 

H. Nota: 9