PARADISE LOST - Host
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 21.05.1999 CASA DE DISCURI: EMI 10.0
NOTA METALFAN: 8.9
NOTEAZA ALBUM: 20 voturi
Top 1999: #16 |
Paradise Lost Componenta: Nick Holmes - voce Gregor Mackintosh - chitara, clape Aaron Aedy - chitara Stephen Edmonson - bas Lee Morris - tobe |
TRACKLIST: 01. So Much Is Lost02. Nothing Sacred03. In All Honesty04. Harbour05. Ordinary Days06. It's Too Late07. Permanent Solution08. Behind the Grey09. Wreck10. Made the Same11. Deep12. Year of Summer13. Host |
Ia uite-i cum stau cu miinile in buzunare, rasfirati si usor stingheriti asa, ca cineva care trebuie sa-ti dea o veste si stie ca n-o sa-ti placa: " Frati rockeri, ne pare rau, dar iar o sa ne certam. Am scos album si iar o sa ne certam. " Nu numai ca s-au certat, dar fratii rockeri nici n-au vrut sa aibe de-a face cu noul Paradise Lost. Nick Holmes spunea intr-un interviu despre Host ca presimte ca o sa fie unul din albumele importante in istoria trupei. O, nici nu stia cita dreptate are. A fost albumul care i-a scos de pe scena metal intr-un cor de injuraturi. Din alea apasate, pasionale, injuraturi de fani care se simteau tradati. Unii nici acum nu i-au iertat. Pentru ca a fost albumul care i-a dus pe Paradise Lost cel mai departe de casa. Pentru cei care au deschis mai tirziu televizoarele si aceasta este prima lor intilnire cu Host o sa spun din capul locului ca nu e un album de metal. Brothers of metal, go on, get out, leave the hall, or you'll become what you most feared. Unii au spus ca e pop si ca e facut pentru bani, dar cifrele spun ca se bate cu Lost Paradise pentru pozitia de cel mai prost vindut album al trupei. De aici putem trage concluzia ca nu tot ce nu e metal e comercial. Care e treaba cu Host-ul, insa. E dificil de intrat in el. Cei care renuntasera sa asimileze etapa pregatitoare, adica One Second, au luat-o la fuga ingroziti. Asa ceva era inimaginabil si totalmente inacceptabil. Chiar si pentru cei care mai stiau cit de cit despre ce e vorba, contactul nu a fost lipsit de dificultate. La prima ascultare nu are nici un hit-single care sa te loveasca si, mai rau, lasa impresia ca e facut in intregime pe sintetizatoare. Numai cei care au ajuns la urmatoarele ascultari au avut frumoasa surpriza de a constata eroarea uriasa a unei asemenea presupuneri. Dupa o auditie atenta, de preferat in casti, Host isi arata complexitatea, strat cu strat, la fel cum straturile de soluri ne arata evolutia scoartei. Evolutie, man, asta e cuvintul pentru albumul asta. Brothers of metal sit down and shut up, da, evolutie. Mackintosh a bagat chitara el stie prin ce cutii si cuburi si o face sa sune in mai multe feluri decit credeam noi, ca metalisti, ca e posibil, in timp ce Holmes a adus de-acasa cele mai frumoase linii vocale pe care le gasise pina atunci si le aranjeaza cu atit pricepere de zici ca asta a facut de cind a zis prima oara doi-zece in microfon. Basul si tobele sint facute de mina omului, oamenilor, mai precis, desi aparentele sugereaza altceva. Citim pe booklet ca si la viori si violoncel cinta oameni ca noi, nu un prizonier de silicon captiv intre o placa de baza si un cooler. Toti asezati frumos sub bagheta lui Gregor Mackintosh, care, scuturindu-si parul din ochi cu o miscare din cap, arunca cu nonsalanta cite un sample din sintetizator peste toate aceste orchestratii deja complicate: refrene, vorba francezului, imparabile aranjate ireprosabil de Nick si invitata sa, Shereena, 2-3 melodii de chitara suprapuse, viori si violoncele, linii de bas si cinele. Ei, mai pune si 2 sampleuri din alea si deja nu mai stii la ce sa fii atent. E mult mai mult aici decit o combinatie optzecista de pop cu rock si cu electro, cu influente Depeche Mode, The Cure sau Duran Duran, cum au sarit eruditii sa lipeasca eticheta. Aiurea, prostii. Sau, de fapt, nu. Nu e nici mai mult, nici mai putin decit Paradise Lost, mai rece, mai melancolic si mai negru ca oricind. Stiti cum mai spun unii prin interviuri ca o piesa daca e buna trebuie sa sune bine si cintata doar din acorduri pe-o chitara clasica, ei, sa stiti ca aia sint oameni destepti care stiu ce vorbesc. Asa e si cu Paradise Lost: un Paradise Lost bun suna bine chiar daca e metal sau nu e metal.
Klawz Nota: 10
|
nu e de 10 si asta pt ca doar symbol of life e de 10 curat,impreuna cu draconian times si one second.
lost paradise 7
gothic 8
shades of god 8
Icon 10
draconian times 10
one second 9
host 5
ultimele albume 6