CAP DE CRANIU - I'll Kill If I Live

Poate ca este un pic ciudat si poate parea oarecum propagandistic ca m-am inhamat sa recenzez discul de fata tinand cont ca a aparut prin intermediul Metalfan Records Division, dar vreau sa va asigur ca nu aveti de ce sa priviti asa aceste randuri. Daca tot sunteti sceptici, ei bine discul celor de la Everybody - Extended Play ce a aparut la inceputul acestui an tot prin intermediul Metalfan Records Division l-am notat cu 7 din 10, am laudat ce a fost de laudat, dar nu am putut trece cu vederea ceea ce ar merita imbunatatit. Asadar, acestea fiind zise va propun sa ne indreptam atentia asupra celor de la Cap De Craniu si mai exact asupra discului I'll Kill If I Live.

Aveam asteptari mari in ceea ce priveste materialul de fata, ma tot gandeam cand va iesi si de ce este nevoie de o pauza asa de mare pentru ca trupa sa scoata un nou disc, un prim disc de studio. Dar, ca sa fac o paralela intre Cap De Craniu si mandria Olteniei, Avatar, este mai bine ca s-a intamplat asa. Daca va amintiti intre The Alchemist si Subjects of the Same Suffering a fost o pauza de 10 ani, de fapt, mai bine spus, o distanta de 10 ani, pentru ca Avatar au oferit intre timp si alte materiale, insa ce vreau sa spun este ca in unele cazuri asteptarea mare este compensata de un disc pe masura. La fel si in cazul celor de la Cap De Craniu. Discul inregistrat in formula Calin Raduta - chitara, Razvan Raduta-Penda - tobe, costin Chioreanu - bas si Dragos Drunea - voce, se prezinta mult mai bine decat ma asteptam. Sincer sa fiu credeam ca vom avea de a face iar cu un deathcore/grindcore gutural si sarcastic, insa de aceasta data este mult mai mult. Nu voi incepe sa fac o analogie a fiecarei piese de pe disc, dar voi vorbi de directia generala a materialului. Avem de a face de pasaje cu atingeri experimental/progressive ce amintesc de Voivod; solo-uri de chitara excelente ce arata ca nu trebuie sa canti neaparat melodic death metal sau metalcore ca sa fii melodic si sa suni brutal in acelasi timp; solo-uri care iti arata ca este posibil sa pastrezi violenta si forta death metal-ului de sorginte old school si ca poti sa ii oferi un strop de power/heavy metal cat sa sune asa cum trebuie, ca poti experimenta cat de mult vrei daca stii exact ce vrei. Ca poti suna ca tine si ca este important sa suni ca tine pentru a putea avea o identitate. Misto pana aici, nu? Ei bine si asta nu e tot! Mai avem de a face si cu pasaje thrash/crossover de mare efect, cu ruperi de ritm a la hardcore punk, dar si destul de multe din modernismul deathcore-ului. Un plus la capitolul lirica ce ne ofera de aceasta data mai mult decat ceea ce ofereau Cap De Craniu pe First EP for a Surgery, o privire mai ampla asupra omenirii, asupra izolarii in care tind sa cada din ce in ce mai multi dintre noi, niste mici roboti sau mai bine zis zombies asa cum le place celor de la Cap De Craniu sa spuna. Ce imi mai place la Cap De Craniu e ca vor mai mult si sunt sigur ca vor reusi multe lucruri frumoase daca nu vor renunta. La fel ca si Coins As Portraits, I Started into the Forest, Mediocracy, White Walls si alte cateva nume din underground-ul autohton, Cap De Craniu demonstreaza ca pot tine steagul sus si pot concura fara probleme cu nume cu o expunere mult mai mare din scena metal de afara. Daca muncesti se poate, dar daca te culci pe o ureche risti sa pierzi!

H. Nota: 8.5