DREAM THEATER - Images and Words

In toamna lui 1993 eram cu amicii la Festivalul Posada Rock de la Campulung Muscel.  La un moment dat, inainte sa inceapa concertele, in boxele in care curgea domol muzica de background am auzit ceva care nu numai ca mi-a atras atentia, dar m-a entuziasmat in doar cateva minute.  Era un riff sacadat, precis ca fizica atomica, pe niste masuri care mi se pareau ciudate, dar irezistibile in acelasi timp. Am alergat la omul de la mixer si l-am intrebat ce se aude. “Drim Teater, mosule!”, mi-a zis pletosul cu o satisfactie superioara in glas. Era Pull Me Under, piesa care a schimbat definitiv istoria metalului progresiv.

Pana atunci, notiunea de Dream Theater era cel mult confuza in capul meu. Aveam cateva reviste Metal Hammer unguresti, din care nu intelegeam o iota, dar pe care le cumparasem pentru postere. Intr-una dintre ele era un articol despre Dream Theater si o poza cu trupa - cinci tipi imbracati cam papagalic dupa gustul meu: camasi colorate, ciocate din piele de crocodil, curele cu catarame mari, bratari si lanturi de aur. Plus niste plete atent pieptanate. Am trecut peste ei fara sa le acord nicio sansa. Pana cand am auzit Pull Me Under.

Inutil sa spun ca tot concertul de la Posada din seara aia a fost compromis, pentru ca in cap imi suna doar rifful devastator al piesei care deschide Images and Words. A doua zi am facut rost de caseta audio cu albumul si am ascultat-o de vreo trei ori la rand. Era un Raks jerpelit, dar care avea coperta color – peste ani am realizat ca inima in flacari care plutea pe un fond negru e doar o mica parte din artworkul original al albumului. Caseta a rezistat vreo doua saptamani, timp care am ascultat-o de zeci de ori. Cand i s-a rupt banda, am cumparat alta, pe care am forjat-o la fel. In total, pana cand mi-am luat cd-ul doi ani mai tarziu, am epuizat patru casete.

Al doilea album din discografia Dream Theater, Images and Words aducea in primul rand o schimbare de vocal – James LaBrie ii luase locul lui Charlie Dominici si trebuia sa cante niste partituri care nu fusesera scrise pentru vocea lui – reactia ascultatorilor a demonstrat ca s-a achitat cu brio de sarcina. Apoi, trupa semnase un contract cu o casa de discuri maricica (o divizie a Elektra), ceea ce i-a permis conditii de studio si de promovare mult mai bune decat la primul album. O inregistrare video cu making of-ul Images and Words arata niste muzicieni tineri, talentati si plini de entuziasm. Prin urmare, premisele erau favorabile.

Images and Words se deschide cu Pull Me Under, piesa care a tras dupa ea tot succesul de care s-a bucurat albumul. Cu ajutorul videoclipului difuzat pe MTV si la radiouri in heavy rotation,  albumul s-a vandut in draci, trupa a prins turnee internationale, iar metalul progresiv a devenit brusc accesibil unui public mai larg. Pull Me Under nu e deosebit de complicata, dar imbina inteligent balansul american cu viteza europeana, la care adauga fineturi instrumentale, doar cat sa tina la respect fanii prog, dar sa nu-i goneasca pe metalistii traditionalisti.

Si cam asta e tonul intregului album: ceva metal sanatos, multe schimbari de ritm si timpi compusi, virtuozitate cat cuprinde, dar, mai presus de toate, melodie. De la balada Another Day (cu un surprinzator solo de saxofon, avand in vedere ca urmeaza imediat dupa iuresul numit Pull Me Under), la monumentala Metropolis – Part 1: The Miracle and the Sleeper (cu o portiune mediana de instrumentatie cum metalul progresiv nu auzise pana atunci), de la solida Take the Time (cu un inceput vocal care aduce mai degraba aminte de hip hop decat de rock) la eleganta Surrounded (care se dezlantuie intr-un superb unison chitara-clape), de la jucausa Under a Glass Moon (cu unele dintre cele mai frumoase versuri pe care eu le-am auzit vreodata – “I smile at the moon, chasing water form the sky / I argue with the clouds stealing beauty from my eyes”) la bijuteria Wait for Sleep (doar pian si voce, dar ce pian si ce voce!), si, in fine, pana la Learning to Live (cea mai lunga piesa, cu teme recurente si cu un final bombastic care incheie magistral intreaga productie), Images and Words este pentru mine singurul album perfect, la care nu as schimba o nota sau o masura.

Ce a urmat dupa el in discografia Dream Theater e deja istorie, cu suisurile si coborasurile inerente. Cert e ca, dupa Images and Words, metalul progresiv n-a mai fost niciodata la fel.

Rave Nota: 10