VOIVOD - Katorz

Scuze

De obicei, nu-mi place sa fac cronici care n-au o parere clara. Daca cineva are bunavointa sa te citeasca pana la capat, macar sa gaseasca o opinie cu care sa fie de acord sau pe care s-o conteste. Mi se intampla sa scriu chestii in coada de peste, dar ma simt prost (in toate sensurile); ca si acum.

In primul rand, premisele aparitiei albumului sunt amestecate : Snake s-a reintors in trupa, Jason Newsted contribuie din plin si e foarte in vana. Au putut folosi track-uri inregistrate de Piggy inainte sa moara. Totusi, Piggy a murit si asta pune sub semnul intrebarii insusi viitorul celor de la Voivod.

Fanii albumelor mai vechi asteptau o reintoarcere la Dimension Hatross, recrutii mai noi ar fi vrut o continuare a heavy rock-ului din ultima perioada. Ce a iesit? S-o luam pe rand:

The Getaway, care deschide albumul, e o piesa in forta, dar ceva mai “happy”, aproape cu iz de punk. Urmatoarea, Dognation, e mai apasata, mai dark, mai aproape de stilul de pe Negatron (1995). Al treilea titlu, Mr. Clean, se remarca mai ales prin versurile care fac o analogie intre prezentarile din reclamele produselor de curatat si incercarea industriei muzicale de a sterge din istorie formatii incomode, care i-ar pata renumele.

Vin apoi After All, Odds And Frauds si Red My Mind, care au o toba “murdara” (cum ar spune un prieten de-al meu) si o tenta grungy destul de pronuntata; nu va ganditi chiar la Nirvana, dar un Stone Temple Pilots tot ar fi. Silly Clones, scurta si repetitiva, mi se pare a fi o aluzie la Sillycon Valley (“In the valley of silly clones/Where the people die alone”). No Angel mi-a trecut cumva pe langa urechi, iar The X-Stream si Polaroids mi s-au parut catchy, cu parfum de Sonic Youth si (putin) Queens Of The Stone Age.

Ei, acum vine partea dureroasa - concluziile. Albumul n-are prea multa legatura cu opusurile vechi (poate doar The Getaway si Dognation). Albumul n-are solo-uri de chitara – tot ceea ce citisem inainte despre solo-urile “discrete” ale lui Piggy mi se pare vrajeala, sa ma iertati. Sunt la fel de « discrete » ca cele ale lui Kirk de pe St. Anger. Albumul n-are piese care ies clar in evidenta. Toate sunt ok, nici una n-are potential de hit. Toate sunt difuzabile pe un radio mai edgy (chiar si pe CityFM la noi), una sau doua fac fata intr-o metaloteca. Am pierdut niste clasici ai thrash-ului, am castigat o trupa de sonic/heavy rock. Dar oare fara Piggy o sa poata tine directia asta?

Un 7.5 care taxeaza lipsa unor varfuri adevarate ale albumului si lipsa unei directii clare. Si care, probabil, se impotriveste contextului emotional in care as tinde sa tratez acest album.

Cu scuze...

Tzugu Nota: 7.5