MESHUGGAH - Koloss

Meshuggah este o trupa ce nu mai are nevoie de absolut nici o prezentare, asa ca am sa intru direct in paine, mai ales ca suedezii se prezinta cu un album care a facut asa fel incat sa imi plesneasca sangele pe nas, inca de la prima ascultare. In opinia mea, aceasta este cea mai corecta descriere pentru tot ceea ce se intampla pe Koloss.

Daca pe ObZen am avut parte de foarte multe momente cu adevarat brutale, de acesta data vorbim despre un disc ceva mai asezat. Tomas Haake nu mai iese atat de mult in fata cu ale sale tobe (mai ales prin cele mari) ci “s-a coborat” la nivelul celorlalte instrumente, facand ca acest album sa fie unul foarte inchegat. Ca de obicei, Fredrik Thordendal isi face de cap prin binecunoscutele rifuri de chitara, care-i sunt ca un fel de marca inregistrata. Bine, nu vreau ca cineva sa creada despre Koloss cum ca ar fi lipsit de brutalitati, ci am vrut doar sa fac o scurta comparatie cu anteriorul. Pe langa binecunoscutul gen care i-a consacrat (technical/extrem/progresiv/avant-garde/groove etc, toate avand sufixul metal), parca de aceasta data am auzit si unele elemente din zona punk sau chiar death’n roll. In schimb sfarsitul lui The Hurt That Finds You First, iti lasa impresia ca este rupta din acel Black Sabbath al anilor ‘70.

Imi este greu sa numesc una sau mai multe piese de rezistenta, dar in acelasi timp ma doare sufletul trec cu vederea peste Swarm, Marrow sau The Demon's Name Is Surveillance (piesa al carui riff te lasa KO). In prima faza nu prea am reusit sa ma inteleg cu Do Not Look Down, dar dupa mai multe auditii am ajuns sa fiu indragostit pana peste urechi si de aceasta. In acest mod am eliminat orice suspiciune legata de vreo piesa mai nelalocul ei, care ar fi putut trage in jos nota finala.

Chiar daca avem de-a face cu o trupa europeana, se pare ca ea este mult mai apreciata peste ocean. Mai exact, in prima saptamana de la lansarea discului, in topul American Billboard a intrat direct pe locul 17 – cu 18.342 copii vandute. In Canada a ocupat locul 25, in timp ce in Germania a intrat pe locul 48. Ce apreciez cel mai mult la acesti baieti este faptul ca, desi fac tot ceea isi doresc (fara a-si vinde pielea), au un succes comercial deosebit - adica un lucru pe care fiecare muzician din lumea asta si-l doreste. Iar cand zeci si zeci de trupe au ca punct de reper muzica facuta de Meshuggah, atunci orice comentariu este de prisos. 

In incheiere as vrea sa aduc aminte faptul ca cei cinci suedezi ne vor vizita in aceasta vara, cu ocazia participarii la festivalul B’estfest (Tunari/Ilfov). Desi Romania nu merita sa aiba parte de acest gen de concerte (asa cum s-a demonstrat in ultima perioada), ar fi bine ca macar noi - cei ramasi pe baricade, sa nu ratam un asemenea eveniment, intrucat nu se stie niciodata cand si daca se va mai ivi o astfel de ocazie colosala.
 

Fantotzii Nota: 9.5