MANIGANCE - L'ombre et la lumiere

Francezii astia sunt destepti, domnule. Din ce in ce mai multe semnale imbucuratoare vin dinspre hexagon: le place Magica;  si au trupe ca Nightmare si Manigance, care sufla cu rubiconzii lor obraji umflati o briza de aer proaspat spre scena power/heavy metal. Si tipii astia cinta de ceva vreme, Manigance din 95, au trei albume de studio si un live dedicat fanilor japonezi innebuniti, iar Nightmare, huh, astia cinta de prin 83.

Dar sa-i lasam pe Nightmare, ca ei s-au dat cu dusmanu american imperialist si cinta in engleza. Sa ne referim la Manigance, pentru ca e prima trupa de metal pe care o aud sa cinte in limba Patriciei Kaas. Credeati ca franceza suna bine numai in chansonnettes? Credeati gresit! Par le regard du predateur/je me delecte de la peur de l’effroi! Excelent punctat!!! Ce atita predator? Predateur suna mult mai bien. Si mai terminati cu slave, invaders, sentinel! Se zice Esclave, Envahisseur, Sentinelle! Si ii prinde foarte bine pe Manigange, Vercingetorix ar fi mindru sa il auda pe Didier Delsaux cum graseiaza abraziv ca un mindru Dickinson galic, mai mult pe medii decit pe inalte, dar nu mai putin incintator din cauza asta. Si uite-asa am intrat si in muzica. In afara de Maiden, mai rasar in minte apropieri de Helloween, Stratovarius, Royal Hunt si Vanden Plas. Cam la interesectia intre trupele astea sta Manigance. Deci un heavy optzecist in fond, dar contemporan in forma si cu tendinte spre progressive. In genul tendintelor pe care le aveau Evergrey inainte sa vrea sa cinte simplu: piese cu schimbari de ritm, evitarea discreta a sabloanelor prin mici modificari de la o strofa la alta, parti instrumentale orchestrate cu pricepere si solouri lungute care chiar te tin linga ele sa le asculti pina la capat. Buni instrumentisti si compozitori, m-au surprins francezii astia prin profesionalismul cu care sunt aranjate piesele, fara sa creeze, totusi nici impresia de fortat. Muzica ramine destul de directa si in forta pe riffuri si pedale duble, cu sublinieri ale clapelor, doar ca este departe de formula clasica a unei trupe de heavy metal.

Ce ma deranjeaza, insa, la acest album? Balada La force des souvenirs, un fel de Amintiri (Trooper) care e anosta si n-are nici o treaba cu restul, si ultima piesa, care e instrumentala si doar atit. Un pic de melodie in plus daca ar fi avut, un pic de vino-ncoace, ar fi fost chiar genial acest disc. Asa, e doar bun si un contraargument solid in discutiile cu cei care zic ca francezii si metalul sunt ca baba si mitraliera. Parca asa era vorba aia.

Klawz Nota: 9