VENOM - Metal Black

    LAY DOWN YOUR SOULS, MUTHAFUCKERS, WE HAVE RETURNED!    

Iata cum se scrie istoria, doamnelor si domnilor. Importanti nu sunt supt nici o forma cei care fac ci, evident, cei care dau conotatii. Cum (dracu) sa nu li se urce astora de la Venom la cap cand aproape toate trupele de metal brutal (sau nu) ii citeaza in bibliografie? Cum, cand zgomotul si haosul debutului, facute cu candoarea si dragalasenia copilariei si pigmentate cu texte teribiliste despre ala mai putin curat la fuflet, au fost etichetate de specialistii in evolutia metalului drept primele semne ale unui nou stil metalic? Cat de insensibil si de modest sa fii - mai ales ca muzician care e prin esenta sa un pic infatuat - sa nu te miste toate cate s-au spus si se spun de bine despre tine?    

Veninosii au mai avut o zvacnire acum ceva timp si ea s-a incarnat intr-un album extrem de solid si de vanos, riffat la maxim si relativ usor de incadrat in zona despartitoare dintre power si thrash metal. Resurrection, caci despre el va zic, a marcat momentul venirii mintii la cap in cazul britanicilor. Adica a sunat cumva. Apoi Cronos a fost sa escaladeze ceva munti prin Tara Galilor si a cazut cu coarda (io va rog sa incetati cu prostiile!). Mana rupta, recuperare vreo 2 ani (cica n-a mai putut supt nici o forma sa cante la instrument), dat verde la colegi… ce mai, coma profunda.    

Pentru ca de la o vreme tot e la moda inchiderea cercurilor (a se studia situatia Lost Paradise/Paradise Lost), de ce sa nu puna si Venom nitele paie pe foc? Oricum, primul lucru care loveste la Metal Black este productia jegoasa, inegala, haotica. Daca cele mai multe trupe se chinuie sa sune bine, iata ca exista si trupe care fac pe dracu-n patru sa sune prost. Daca alde Darkthrone mai au timp sa isi revina, bosorogii de la Venom par deja din alt film. Spun asta si cu o oarecare nuanta de regret, pentru ca in alte conditii Metal Black-ul ar fi fost un album bun. Are riffuri cu vino-ncoa’, solourile sunt melodioase si, ce e cel mai important, vocea cu iz de gargara cu ceai de musetel a lui Cronos e de acolo.      Astfel, se iau doua parti de power metal, o parte heavy metal, un praf de punk, un varf de cutit de thrash si rock’n’roll dupa gust, dupa care se da la copt in studio, se unge cu putintel mixaj menit sa dea un aer true si se serveste fierbinte, cu lexiconul black metal alaturi. Sau era metal black?

Sake Nota: 7