LAKE OF TEARS - Moons and mushrooms

Iata ca dupa trei ani vine si cel de-al saptelea album al suedezilor de la Lake of Tears, si, o data cu el vine si lamurirea misterului legat de palaria ciudata purtata de Brennare in concertul de la Bucuresti. Asa cum ne-o arata si coperta, este un album in care se vorbeste despre luni si ciuperci, sau, in extensie, despre vise si poate si despre micile lucruri de care ne ajutam pentru a ajunge la ele.

Trebuie sa va marturisesc surprinderea cu care am ramas cand am ascultat prima oara albumul, uimit fiind de imbinarea de vechi si nou, atat de familiara si atat de perfect executata.

It's a new kind of thing

...

It's a new way to go

Daca cineva m-ar putea acuza de faptul ca nu pomenesc de reciclare, de faptul ca nu vreau sa admit ca suna "la fel" de la un album la altul, atunci as exclama cu putere: Aceasta e reciclarea ce-mi doresc! :)

Moons and mushrooms e pur si simplu superb, imbina acustici Hammond-iene cu riffuri in vana si cu o voce absolut exceptionala, aruncandu-te undeva, pe o planeta populata de ciuperci halucinogene, acolo unde poti sa visezi si sa te lasi sedus de vocea "maestrului de ceremonii" Daniel Brennare.

I think I got into a situation

With a hope of salvation

Far from nothing at all

Albumul ne prezinta un vocalist intr-o zi exceptionala, ce nu ezita sa depaseasca registrul clasic cu care ne-a obisnuit si sa incerce noi abordari, vezi Children of the Grey. Apropo, aici nu numai vocea este "diferita" ci si ritmul de chitara militarizat de la inceput (a la Greater Art) care te ridica in mod evident de pe scaun. Nimic mai interesant dupa urmatoarele 45 secunde decat un solo de Hammond rapid si plin de nostalgie. Toata piesa continua apoi in acest stil, o imbinare intre nou si vechi, solouri de chitara naucitoare, executate in viteza, dublate de clapa si iar clapa.

Am putea extinde descrierea de mai sus la tot albumul, aducand in ecuatie toate albumele de pana acuma ale trupei si spunand ca ultimul reprezinta fara indoiala o concluzie si in acelasi timp o prelungire a experientei de pana acuma, din punct de vedere componistic si al modalitatii de exprimare. Un alt punct pe care l-as sublinia este cooptarea in trupa a lui Magnus, pe postul de "lead guitar". Nu stiu voua cum vi s-a parut sau o sa vi se para, dar eu gasesc solo-uri la tot pasul, pe orice piesa, si mi se pare nemaipomenita treaba asta. Cred ca o buna parte din vina o are si venirea lui Magnus in trupa ca si membru permanent, ramane sa aflam acest lucru.

As mai remarca un castig si in partea productiei, albumul auzindu-se fara greseala, fiecare instrument este la locul lui, suna asa cum ar trebui sa sune un album in anul 2007.

Moons and Mushrooms este un album caracteristic Lake Of Tears: plin de emotie, cu multa melancolie, un album ce reuseste sa te umple de viata si sa te faca sa iti doresti sa traiesti ceea ce a ramas din ea mai frumos decat pana acuma. Personal il consider chintesenta a ceea ce a reprezentat LoT de-a lungul anilor, reusind sa cuprinda in numai 8 piese intreaga lor existenta ca si trupa "etalon".

In incheiere, mai pun o data Head On Phantom si va salut.

SkyDancer Nota: 9.5