BODY COUNT - Murder 4 Hire

Trv/Untrv

Sa vedem inceputul: Body Count a scos fata in lume in 1992, cu albumul auto-intitulat. Care n-ar fi avut atatea calitati muzicale, dar s-a facut imediat remarcat prin hit-ul (!) Cop Killer. Lansat in SUA, unde ajunge doar sa te uiti urat la un politist ca sa iti faci o freza cu cerebelul scurgandu-se pe spinare. OK, MTV a interzis, Congresul s-a sesizat, publicul a cumparat – exact reteta de succes. In urma furtunii au ramas intrebarile: meritau Body Count acest debut? L-ar fi avut si fara scandal? Unde e muzica?

Un raspuns personal si untrv: da, meritau; pentru ca Ice-T a fost vaduvit de meritul de a fi inventat stilul gangsta. Toata lumea ii crediteaza pe cei de la NWA, cu single-ul Fuck Tha Police. Dar Six In The Mornin’, ora la care ii bateau politistii in usa lui Ice-T, fusese lansat cu mai mult de un an in urma.Ce a facut Ice-T? – un nume cool doar in sensul de “racoros”, daca stam sa ne gandim bine... Ei bine, a mai scos Born Dead si Violent Demise: The Last Days. Pentru fani n-au fost prea rele, pentru critici au fost si mai rele decat primul. Pana la urma, scuzati-mi cinismul, Ice-T i-a pierdut pe drum pe multi dintre membrii trupei: tobarul Beatmaster V a murit de leucemie, chitaristul D-Roc a murit de cancer limfatic, iar basistul Moose a fost impuscat pe o alee. Prietenul meu Camil imi spunea la un moment dat ca Def Leppard moare putin cate putin:intai mana bateristului, apoi chitaristul, apoi... E o gluma cinica, dar ma gandesc ce s-ar putea spune despre Body Count si influenta numelui asupra destinului membrilor trupei.

Sa trecem la album. Cu acesti recruti: Bendrix, OT si Vincent Price. Cred ca primele trei piese sunt repetitive si resusesc (maxim) sa linisteasca fanii hip-hop, in sensul ca zgomotul din spate e doar un fond sonor pentru vocea lui Ice-T. Ca lirica, Ice e repetitiv si apeleaza la comparatii cum ar fi “They call me a gangster, but [...] I never commited genocide [...] I never killed women and children”. Da, exact la asta se refera termenul de gangster :) Plus ca rimele schioapata mai rau decat Penes Curcanul. Ajungem la Passion Of Christ si la atitudine punk, care scuza versurile repetate pana la obsesie (desi nu scuza cacofonia mea). Apoi vine un fel de combinatie intre Psycho si Silence Of The Lambs – In My Head. Cam explicativa obsesia pentru privitul in dus, dar refrenul aduce tonuri vocale deosebite. D-Rocs e o piesa mai profunda, pentru ca reda riff-uri si solo-uri ale ex-chitaristului, convingatoare la auz. Melodia de titlu, Murder 4 Hire, e foarte repetitiva si se bazeaza pe faptul ca ne vom impresiona toti din cauza versurilor. Dupa parerea mea, crapa. Dawn In The Bayou face misto de baietii din sud, folosind exact genul de cliseu pe care acesti albi le-ar utiliza ca sa jigneasca oameni de culoare. Pe scurt, insasi intentia de a jigni rasistii habotnici esueaza pentru Ice foloseste exact vocabularul stereotip din filme. Iar Dirty Bombs incearca sa foloseasca tema panicii inutil induse de administratia Bush. Din nefericire, cade in cap din aceeasi cauza: s-a mai auzit, de multe ori. Ultimele piese sunt, dupa parerea mea, cele mai interesante. Ice-T foloseste multe filtre, isi modifica vocea si abordarea si studiaza teme mai profunde – cum ar fi cea a relatiilor in cuplu. Nu ii iese neaparat, dar il forteaza sa-si modifice repertoriul, fapt care contribuie la iesirea din monotonie.

In concluzie: nu e metal; nu aduce vreun progres in hardcore-ul pe care il abordeaza; dar se straduieste sa faca si altceva; ceea ce conteaza foarte mult pentru un gen marginalizat. Ca hip-hop-ul dur sau ca metal-ul. Un 7 pentru executia proasta a unor idei bune. Probabil ar fi fost 6, dar apreciez inclinatia spre metal a oricarei trupe, oricat de mainstream ar fi ea :)

Tzugu Nota: 7