NECROS CHRISTOS - Nine Graves

Un neamț este fascinat de Orient, de spiritualitatea şi expresiile manifestate în obiceiurile antice din acea parte de lume. Nebunia orientală e un fenomen care i-a animat pe vestici de secole întregi, fiindcă avea ceva ce lor le lipsea, cum ar fi o mare concentrație de fanatism inocent şi un ocultism destul de antrenant pentru imaginație. Tocmai de-asta, nici black metal-ul nu face excepție şi este de asemenea supus la tratamentul oriental. Neamțul de care spuneam este cel numit Mors Dalos Ra, cel care se dovedeşte a fi creatorul principal în trupa Necros Christos. Este chitaristul şi vocalul acestei formației, dar se ocupă şi de alte elemente adiționale necesare, cum ar fi clapele.
De curând, Necros Christos au lansat EP-ul Nine Graves, anunțat de ceva vreme. Conține piese mai vechi rearanjate, dar şi lucruri noi. Prin stilul compozițional, Necros Christos au reuşit să atragă atenția în ultimii ani şi astfel vorbim despre un nume destul de puternic pentru un nivel foarte întunecat din underground. Nine Graves continuă să dezvolte un mod de a face muzică pe care Necros Christos l-au finisat odată cu albumul Doom of the Occult din 2011, deşi caracterul general care defineşte această trupă e destul de unitar dacă luăm în considerare întreaga discografie. Cert este că, începând cu Doom of the Occult, riff-urile au devenit mai puțin mizerabile, iar ritmul mai puțin rapid, accentuându-se mai mult o atmosferă care se poate mula pe metodele clasice întâlnite la compozițiile doom metal.
Interludiile sunt fragmente importante pentru fiecare material al germanilor, iar pe Nine Graves li se acordă o atenție ceva mai mare. Ele au apărut întotdeauna sub titlul Temple, numerotat de fiecare dată, sau Gate, iar pe acest EP durata lor a crescut semnificativ. Astfel, o mare parte din muzica lor nu mai implică metal-ul, ci sunt lăsate să se manifeste influențele pe care Mors Dalos Ra le asimilează din muzica tradițională indiană sau persană. Interludiile de pe Nine Graves ne lasă să înțelegem cât de mult este el pasionat de un anume instrument, sitarul. Introducerea acestor pasaje instrumentale este practic destul de întâlnită în rândul trupelor de black-death. Dacă cei de la Blapshemy, de exemplu, le folosesc într-o mod mult mai reținut pe Gods of War, altora în schimb le place să abuzeze de acest aspect.
Se observă cu uşurință că piesele Va koram do Rex Satan şi Baptized by the Black Urine of the Deceased sunt compuse în trecut. Prima a mai fost inclusă pe albumul din 2007, Triune Impurity Rites, iar cea de-a doua, pe un demo din 2004 şi amândouă păstrează o definiție clasică a ceea ce înseamnă Necros Christos. Dar asta nu înseamnă că celelalte piese se depărtează foarte mult de această definiție. Până la urmă, Necros Christos sunt caracterizați ca având abilitatea de a crea structuri agresive pe un ritm lent. Vocea se prezintă în condițiile clasice pe Nine Graves şi în continuare nu are un impact prea mare, dar se potriveşte de minune cu acele părți de chitară grele şi rigide care dictează nuanța de ansamblu. În acelaşi timp basul impune mersul death metal din muzica Necros Christos, iar solourile amintesc cumva de maniera celor de la Incantation.
Varietatea de riff-uri şi structuri de pe piesa de titlu reuşeşte să fie foarte interesantă datorită alternării dinamicii şi a unei stări de suspans pe care o dau pasajele din cea de-a doua jumătate. Astfel de suspans nu este premergător unei explozii sonore, cum ar fi de aşteptat, ci unui final deschis, în sensul că lipseşte un fragment important din povestea nevăzută a piesei. Dar pentru că urmează un alt Temple, care încheie acest EP şi pentru că se revine la maniera ambientală de factură orientală, acea lipsă devine plăcută. E ca o gaură în timp şi spațiu care face ca aceste treceri dintre două stiluri deloc complementare să aibă un sens convenabil.
Necros Christos anunță că după Nine Graves vor scoate cel de-al treilea album, care va fi şi ultimul. Este interesant că problema s-a mai pus în acest fel şi în trecut, sau poate că a fost doar fum fără foc. Până atunci, există acest EP pentru capitolul lucrurilor noi dar vechi, cu un concept de apreciat, dar cu o execuție care lasă impresia că e nevoie de refacerea energiilor în ceea ce priveşte personajele care creează această muzică.   

Gina S. Nota: 8