STILLE VOLK - Nueit De Sabbat

Daca imi aduc bine aminte, am ascultat prima oara Stille Volk acum aproximativ 12 ani la Studio Rock-ul lui Lenti Chiriac, pe atunci printre putinele surse de informare in materie de noutati rock si metal. Am ramas fascinat de muzica inclusa pe Hantaoma (1997), un disc cel putin neobisnuit pentru acele vremuri, compus de o trupa la fel de inedita. Provenind din muntii Pirinei, Stille Volk s-au format in 1994 cu scopul precis de a compune si promova o muzica de inspiratie celtica si medievala. Cele patru albume de studio lansate pana in 2003 le-au creat francezilor un statut aparte, discurile lor fiind ascultate depotriva de pasionatii de folk, dar si de cei apropiati de metal, desi in piesele Stille Volk nu gasesti nici urma de chitara electrica.
Dupa 2003, trupa a intrat intr-un con de umbra si astfel, timp de 6 ani, nu s-a mai auzit nimic de Patrick Lafforgue si Patrice Roques. La inceptul acestui an, Holy Records i-au readus in atentie pe menestreii din Pirinei cu un nou disc, intitulat Nueit de Sabbat.
Asa cum era de asteptat, albumul continua calatoria in universul oniric al unor epoci de mult apuse, fiind evocate concepte din mitologia specifica zonei Pirineilor (panteonul, legende, spirite). Stille Volk au avut mereu capacitatea de a creiona foarte realist atmosfera caracteristica acelor vremuri misterioase, fiind nevoie doar de un minim efort de imaginatie pentru ca ascultatorul sa se simta purtat de acordurile muzicii in mijlocul unui banchet medieval.
Un rol important in %u201Cautenticitatea%u201D compozitiilor il joaca numarul impresionant de instrumente traditionale utilizate de muzicieni, de toate originile si varstele: flaut, mandolina, acordeon, bouzouki, viori si tot soiul de instrumente cu coarde, care mai de care mai exotice. Expresivitatea vocii lui Patrick Lafforgue, inflexiunile sale si modul in care isi poate adapta vocea in functie de tonul muzicii adauga un plus de culoare compozitiilor Stille Volk. Versurile scrise in franceza, latina si occitana (prima limba folosita de trubadurii medievali pentru poezie) acompaniaza de minune liniile melodice ale celor 11 piese.
Nueit de Sabbat pare un album dedicat in primul rand lui Bachus, zeul roman al vinului, iar piese precum Banquet, Danse de la corne, For?t d%u2019Outre-tombe si Mascaria stau marturie in acest sens prin ritmul si energia pe care o debordeaza. Aceste piese foarte vioaie sunt contrabalansate de compozitii mai sobre, in care liniile melancolice domina atmosfera: Egerie Nocturna sau Nueit de Sabbat.
Desi nu prea exista timp morti pe album, spre final discul pierde din ritm si compozitiile pot lasa o usoara impresie de redundanta. In afara acestui mic inconvenient, nu gasesc nimic de reprosat noului opus Stille Volk, muzica ce poate fi caracterizata printr-un singur cuvant: frumoasa.

Dragos P. Nota: 9