CRYPTOPSY - Once Was Not

Opsy, they did it again!

Suffocation, Exhumation, Immolation, Defecation.

Autopsy, Necropsy, Cryptopsy.

Ce vremuri bune prin 1992-93, cand toate trupele luau cate un sufix si mureau cu el de gat!

Ei, cam prin '92 au aparut si Cryptopsy, tocmai in provincia canadiana Quebec, o provincie cu vorbitori de limba franceza si pretentii la autonomie; si care, destul de des, e obiectul misto-ului anglofililor din Canada, pe motive de pronuntie, obiceiuri s.a.m.d.

Quebec-ul mai daduse lumii o singura trupa notabila – Voivod.

Iar baietii de la Cryptopsy au simtit nevoia sa intre in atentia mapamondului imediat, scotand in 1993 un EP intitulat Ungentle Exhumation si pe care, in dreptul vocalistului Lord Worm, nu scrie “vocals”, ca la toti oamenii, ci “sewer-pipe emissions”. Asta ca sa ne dea o idee mai clara despre gen, probabil.

Au urmat albumele Blasphemy Made Flesh (1994) si None So Vile (1996), ambele pline de un death-grind brutal si cu versuri marca Lord Worm. Un mic exemplu: ”I just want to hold your hand/The rest of you cand be dissolved in acid” . Mda...

Chestia asta, bineinteles, le-a adus o groaza de fani in Canada si State, iar None So Vile a intrat in cartea de aur a grind-ului mondial (in sfarsit, si-au depasit complexul quebecoise...)

Dupa care Lord Worm a parasit trupa, luandu-si probabil in serios business-ul cu tevi de canalizare la care se gandea pe primul EP.

Si a venit Mike DiSalvo, un tip ceva mai complex, sub influenta caruia trupa si-a luat al doilea chitarist si a uzat de mai multa tehnica instrumentala. Plus ca intrat intr-o noua epoca a versurilor, pe genul: “ Omen bearer, ecstatic shiver/Like a woman just crossed my grave/Almost blind sight for sour eyes/And tickled my fancy/Delicate. Pure. Mine.” . E, asa mai vrajesti o fata...

Cu Mike DiSalvo Cyptopsy a scos doua LP-uri – Whisper Supremacy (1998) si And Then You'll Beg (2000) – care i-au facut sa castige fani noi, dar si sa-i piarda pe adeptii lui Lord Worm si ai institutelor medico-legale.

Mike a plecat, la randul lui, dupa And Then You'll Beg, iar trupa a intrat intr-un con de umbra. Singura exceptie a fost albumul None So Live (album live, normal:), scos in 2003 cu un succes mai putin decat moderat.

Dar iata ca in 2005 Lord Worm s-a intors sa-i salveze pe Cryptopsy si sa-i readuca in atentia lumii (quebecoise complexati!). Trupa are din nou o formula de patru, iar albumul Once Was Not face un pas inapoi catre formule mai putin complexe, dar mult mai brutale. Din fericire, Cryptopsy mai pastreza inca tehnicitate, careia ii adauga si ruperi de ritm surprinzatoare, cum ar fi cele de pe piesa Carrionshine, pasaje care aduc a industrial (vezi The Curse Of The Great). Sau pur si simplu fac o piesa intreaga pe chitara acustica – The End.

Cred ca asta e principalul merit al lui Once Was Not: e rau, e grind, e death brutal, dar intrerupe monotonia specifica (uneori) acestor genuri prin tot felul de surprize imprumutate de la alte teritorii muzicale – de la Primus la Ministry.

Mi-au placut in special Curse of The Great si Endless Cemetery, dar tot albumul merita o ascultare din partea amatorilor de brutalitati.

Atentie, insa! Trebuie sa aveti ceva rabdare, pentru ca muzica e ascunsa de o productie destul de proasta si gajaita. Nu stiu daca domnul inginer de sunet Sebastien Marsan (quebecoise complexat!) a facut-o special sau daca avea la tampla pistolul lui Lord Worm, dar mix-ul e mult sub asteptari. Sau poate au vrut sa-si onoreze statutul de trupa cu sufixul “-opsy” .

Tzugu Nota: 7.5