SYMPHONY X - Paradise Lost
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 26.07.2007 CASA DE DISCURI: InsideOut 7.5
NOTA METALFAN: 8.6
NOTEAZA ALBUM: 13 voturi
Top 2007: #165 |
Symphony X Componenta: Russell Allen - voce; Michael Romeo - chitara, clape, programming; Michael Pinnella - pian, clape; Michael Lepond - bas; Jason Rullo - tobe |
TRACKLIST: 01. Oculus ex Inferni02. Set the World on Fire (The Lie of Lies)03. Domination04. The Serpent's Kiss05. Paradise Lost06. Eve of Seduction07. The Walls of Babylon08. Seven09. The Sacrifice10. Revelation (Divus Pennae ex Tragoedia) |
5 ani au trecut de la Odyssey si Michael Romeo a ramas tot combinind arpegiile invatate de la Malmsteen cu orchestratii simfonice pompoase. Paradise Lost nu schimba sablonul abuzat de Symphony X (si nu numai de ei) in ultimii zece ani de cariera prog metal. Corurile si tromboanele confisca boxele inca de la intro, si rar le mai dau drumul pentru altceva decit pentru delirurile instrumentale prelungite ale focosului Romeo si ale celorlalti 2 Michael-i. Nu zic ca n-or fi interesante ca executie, dar sunt cam plicticoase pentru cei care nu stau sa numere note. Insa toata lumea poate aprecia salbaticia neobisnuita (pentru Symphony X) a unor riffuri, cum ar fi cel din Set the World on Fire, asta e ceva nou si chiar suna bine. Russell Allen e singurul care incearca serios sa-si largeasca orizonturile expresiei artistice si ne surprinde in primul rind, cu o agresivitate vocala pe masura riffurilor (cei care au ascultat Russell/Allen - The Revenge au fost, totusi, avertizati) dar si cu o extindere spre zone mai melodice, pe vreo doua piese aduce serios a Ian Gillan (Deep Purple). Dar senzatia de liniaritate pe care o lasa discul inghite si prestatia lui si nici chiar momentele cele mai reusite, cum ar fi deja amintita Set the World on Fire si piesa de titlu, Paradise Lost, nu reusesc sa o alunge. (+) vocea, riffurile heavy
Klawz Nota: 7.5
|
Esti afurisit azi... sau nu-ti place trupa in general?
Nu mi-e clar ce se intampla exact cand iei 5 ani pauza de la ultimul album: ori uiti ce faceai inainte ori copiezi exact piesele de pe ultimul release numai ca sa nu faci cumva 6 ani de pauza.
Adica sigur, albumul suna bine, dar dpdv al inspiratiei (ca si Dream Theater se pare) sunt la pamant. Parca am mai auzit piesele astea inainte, nu? Cum bine zicea Klaws mai sus "acelasi cintec sub balconul Julietei".
Oana, Klaws e afurisit tot timpul... Insa de data asta are ceva mai multa dreptate decat de obicei (decat in cazul ultimului Dream Theater, de exemplu...).
Intradevar, desi nu suna deloc rau, albumul nici nu aduce nimic nou, nici nu te atinge la corazon ca "Twilight..." sau "V", par examplu.